[dobrin7m]

"Se cuvine deci, sa nu nimicim in vreun fel rodul ostenelii; sa nu ne iesim din minti in fata luptelor care ne stau inainte nici a celor de dupa aceea; daca a, savarsit ceva bun sa nu credem ca am facut ceva important, ci uitand faptul acesta, sa alergam, cum spune apostolul "catre cele ce ne stau inainte (Filip. 3,13). Sa ne zdrobim inima cu ostenelile duhovnicesti, neostoita avand pofta dupa dreptate,, singura de care trebuie sa inseteze si sa flamanzeasca cei ce cauta sa ajunga la desavarsire.

Se cuvine sa fim smeriti si mereu sa ne temem ca nu cumva sa ne aflam departe de cele promise, si de iubirea desavarsita a lui Hristos. cel indragostit de acestea, cel ce priveste la rpomisiunea cea de sus, , nu se opreste la post, la priveghere si la cele asemenea lor, ci plin fiind, de dor divin si privind neincetat catre Cel ce il cheama socoteste putin lucru luptele si in orice lucru se nevoieste numai sa dobandeasca promisiunea. Pana la sfarsitul acestei vieti se lupta sa adauge ostenelilor noi osteneli, virtutilor noi virtuti,, sa devina vas cinstit al lui Dumnezeu,, prin fapte, avandmereu constiinta ca nu este vrednic pentru Dumnezeu.

Acest fapt este cea mai mare reusita a filosofiei: fiind mare prin fapte sa te smeresti cu inima si sa te dispretuiesti, sa indepartezi de la tine mandria si sa ai frica de Dumnezeu, sa dobandesti promisiunea nu ca si cand ai obtine-o prin fapte ci prin credinta."