[Sara I]

In privinta celor 12 apostoli, eu chiar cred ca ei au lasat totul, literalmente, ca sa-I urmeze Mantuitorului..si asta pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, cu sau fara sa inteleaga neaparat cu mintea atunci..inima lor L-a recunoscut in Hristos pe Mesia..pe cel despre care vorbeau prorocii lor in Vechiul Testament..ca-i va izbavi..de robie..de pacat..de moarte..si le va deschide calea catre Imparatia Cerurilor..si viata vesnica...deci trebuie ca au vazut in El...Ceva...Cineva..pentru care li s-a meritat...sa renunte la orice altceva...sa considere toate in afara Lui ca un gunoi...cum a fost si cazul ap. Pavel. La fel cred ca a fost si in cazul sfintilor..(cum ziceati..multi au avut ranguri, bogatii, frumusete fizica,inteligenta, cultura, educatie, etc...si nu doar in vechime...stiu ca sunt cazuri si in zilele noastre..).cred ca a fost un moment, sau o succesiune de momente in vietile lor...cand..prin harul Duhului Sfant...L-au vazut..(re)cunoscut..pe Hristos...si au vazut in Persoana Lui si in Cuvantul Lui tot ce si-ar fi dorit ei vreodata...si mult mai mult decat au putut spera...si de accea..orice altceva care se interpunea intre ei si Mantuitor...le-au considerat ca o piedica...de care voiau sa scape odata..pentru a putea sa-I urmeze Lui, liberi de orice jug strain.

In ce ne priveste pe noi, cred ca lepadarea de toate pentru a urma Lui comporta multe aspecte particulare, deoarece pentru fiecare dintre noi obstacolul/patima/idolul..sau orice ne impiedica a-L urma...poate fi diferit de la caz la caz. Daca de ex, eu am banii ca idol, si ma incred in ei pentru siguranta si fericirea mea, si nu in pronia lui Dumnezeu.. si nu pot urma lui Hristos cand imi zice de exemplu..."imparte banul/painea ta..cu fratele tau care este lipsit"..atunci, eu musai ca trebuie sa lepad acest idol...fie renunt de tot la bani daca sunt impatimita rau...fie zdrobesc acest idol..obligandu-ma sa fac darnicie..mai ales cand nu-mi vine deloc... Dar un altul, care poate este foarte darnic, si nu zgarcit ca mine..isi imparte painea cu fratele de credinta...dar poate educatia, intelectul, cultura sa..il determina sa-l dispretuiasca pe acesta...si nu poate urma lui Hristos cand ii spune..prin ap. Pavel.."sa-l privesti pe fratele tau mai presus decat pe tine"...si asa mai departe..

Cat despre a lasa toate, casa, familie,slujba, ca sa mergi in pustie...sau sa propovaduiesti..sau altceva...ca este in sine bine sau gresit..iarasi cred ca nu putem generaliza...pentru ca este o chestiune personala, a fiecarui suflet, de ascultare de Hristos.
Unuia Dumnezeu ii poate da chemarea rugaciunii neincetate, pentru toti...si acesta, facand ascultare de Hristos..lasa toate celalalte..altuia...Dumnezeu ii poate incredinta sa fie o mama buna, un tata bun, un crestin traitor care sa practice o anumita meserie foarte bine...etc..si toti acestia vor lepada orice altceva care-i impiedica a urma Lui...

Ideea este, afla ,suflete..la ce te-a chemat Dumnezeu...(si aici nimeni nu se descurca fara harul si mila Duhului Sfant, Duhul Adevarului..care ne descopera voia Lui Dumnezeu pentru noi), si odata ce-ai aflat..nu lasa pe nimeni si nimic sa te impiedice din alergarea ta, sa se interpuna intre tine si Mantuitorul tau...

Doamne-ajuta