[vsovivi]

445.- Părintele, ne spunea:
-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:
-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!
-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?
-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi.Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.
Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.
După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!
Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?
-Da. Am răspuns eu.
-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.
-Coboară! Mi-a poruncit.
-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.
-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:
-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:
-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!
Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta.


Concluzie:

Din cele prezentate rezultă foarte clar că tânărul îmbrăcat în alb era diavolul care luase locul Creatorului și se dădea Creatorul și care îl halucinase pe părinte, ca să creadă că mătușa Ileana a ajuns în iad. Nu și-a dat numele, a zis doar că părintele a Cerut creatorului să îl lămurească dar iată că el se dădea Creatorul, lăsând să se înțeleagă asta întrucât spuse la un momendat: „Să fie Lumină!”

De ce zic asta?
Păi care era greșala ei, a mătușei Ileana?

Ea nu chemase pe părintele de pe vechi ci acceptase numai pe părintele de pe nou, deci amândoi rămaseră fideli rânduielii pe nou, atât Ileana cât și Preotul, rămaseră fideli ascultării de Biserică, dar au făcut doar o împăcare cu cei pe vechi prin Ileana care s-a smerit spre pace, deci o împăcare cu mama ei care crezuse mai mult în cei de pe vechi și care erau schismatici și eretici căci părintele o învățase bine pe Ileana și ea așa credea dar voia să se împace cu maica ei, să iasă din ceartă căci cel mai înțelept cedează dar iată fără să se lepede de adevărata Creadință.

Ea ceruse defapt o împăcare, o recunoaștere a unicității bisericii, adică recunoștea pe Dumnezeu în întregime, căci dacă ar fi chemat preot pe vechi atunci era clar că se lepădase în ultimul ceas, dar așa, e clar că nu se lepădase ci murise în biseica unică a Domnului.

Deci e clar, că diavolul îmbrăcat în alb, nedându-și numele a înscenat o minciună bine ticluită ca să-i facă pe naivi să creadă că mătușa Ileana a ajuns în iad.

Și mă întreb cum putea face un preot pe nou o slujbă pe vechi? Ce ar fi făcut? Ar fi pomenit sfinții cu ceasurile date înapoi, deci nu făcea o greșală canonică. Deci validitea împărtășaniei trebuie recunoscută, deci mătușa Ileana s-a împărtășit valid și nu are păcate căci înainte de moarte s-a împărtășit cu Hristos, deci i s-a iertat păcatul și i s-a recunoscut și smerenia față de părinți ca împăcare dar și nelepădarea de Dumnezeu căci a cerut numai preotul ei pe nou!

Rezultă clar că tânărul fără nume în alb ce s-a dat a fi slujitorul Creatorului furându-i apoi locul „Să fie Lumină” era însuși diavolul! căci nu a zis să fie Lumină în numele sfintei treimi ci s-a arătat singur deci a mărturisit nu sfânta treime ci așa ca cei ce cred în Dumnezeul ce nu are fiu pe Hristos și nu cred nici în Duhul Sfânt ci în ei înșiși sau într-un Dumnezeu unic și necunoscut de nimeni.

Deci a fost o înșelare drăcească foarte puternică venită prin părintele Argatu.