[vsovivi]

449.- Părinte, stiliştii se laudă că au relaţii cu Ierusalimul, că ei sunt primiţi de Patriarhul Ierusalimului la slujbe şi pe preoţii de pe stil nou nu sunt primiţi, că au relaţii cu grecii, vin episcopi din Grecia şi slujesc cu ei la Slătioara, cum se explică aceste relaţii pe care le au, dacă ei nu sunt recunoscuţi?
-Se ştie că în Grecia există o latură a Bisericii dezidentă, care nu prea este supusă ca şi stiliştii noştri de ascultarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti, cu aceştia au relaţii, episcopi dezidenţi şi schismatici vin şi slujesc cu stiliştii din ţara noastră. Stiliştii de la noi nu sunt recunoscuţi de adevărata Biserică Ortodoxă Greacă. Iar în ceea ce priveşte relaţia lor cu Ierusalimul sunt mincinoşi. Patriarhia de Ierusalim nu-i recunoaşte pe episcopii lor şi nu-i primeşte să slujească la Mormântul Mântuitorului şi aceasta o pot confirma eu, pentru că am fost de faţă când Patriarhul Ierusalimului nu l-a primit la slujbă pe episcopul lor Silvestru. Cu vreo 20 de ani în urmă s-a întâmplat, ca în avion să fiu cu episcopul lor Silvestru, de am mers împreună la Ierusalim, de Sfintele Paşti. Pe mine, un simplu călugăr m-a primit Patriarhul Ierusalimului să slujesc, iar lui Silvestru i-a interzis de a sluji pe motiv că nu este recunoscut, nu este hirotonit canonic şi este schismatic. Când m-am întors în ţară, Silvestru a împânzit vorba că a fost cu popa Argatu la Ierusalim de Paşti şi că Patriarhul pe el l-a primit la Slujbă şi pe mine nu. Minciună mare. Nu ai voie să slujeşti cu ei din cauza schismei şi a neascultării faţă de Sfântul Sinod.

Concluzie:
Aici e vorba de minciună și întreținerea minciunii în popor pentru credibilitate și așa fac și politicienii... deci tuturor ne sună asta, căci toți ne-am cam făcut politicienii lui baalamuc cel mic, pentru că toți avem minteresurile prozelmite ale pântecului... căci am lepădat în lături dreptatea și dragostea de Dumnezeu și nu mai sfătuim sincer pe aproape, căci noi apărăm de acum haita și zicem că apărăm biserica cea Adevărată... ne amăgim lingușindu-ne în ascuns.

Păi Hristos a venit iar ca să caute și să găsească pe oaia cea pierdută pentru Tatăl, nu pentru Sine și nu ca să dea cu toiagul sau să facă războinici ai luminii, căci n-are nevoie de „ajutoare” din astea...

Lasă deci sabia căci „Cine ridică sabie, de sabie va pieri!” și sărmanul sf. Petru a crezut că luptând așa își va da viața pentru Mântuitorul, așa cum a promis, și a crezut că iată tăind urechi și luptând trupește, nu s-a lepădat ci chiar era capabil să moară în luptă ca frații Macabei și apoi n-a mai ținut seama de jurământ și promisiune... crezând că Domnul nu vrea ca el să moară alături de El... dar iată că mai târziu a cântat cocoșul de două ori și el și-a amintit că e prooroc Domnul tocmai când vedeau că slugile sinedriului îl batjocureau, scuipându-L și pălmuindu-L, îndemnându-L răutăcios: proorocește!, hai proorocește!, și atunci a priceput ce fel de moarte era bineplăcută lui Dumnezeu.

Și a înnebunit sărmanul sf. Petru știind că se lepădase de 3 ori de proorcul și sfântul lui Israel și se jurase că nu-L cunoaște și că nu e din rîndul ucenicilor Lui. Dar n-a căzut de tot în deznădejde, fiindcă îl iubea sincer pe Dumnezeu. Și bunătatea Domnului l-a iertat și i-a arătat cum va fi să moară pentru Hristos. Deci să nu-și mai facă niciogrijă din pricina asta.