Am obosit
Mi s-au oprit cuvintele pe buze
Si pasii s-au oprit în calea lor,
Un deget parca vrea sa ma acuze
Dar eu ma duc într-un ungher si…..
Am ostenit, o, Doamne, sunt trudita,
Mi-e sufletul mai chinuit ca ieri,
Mi-e inima bolnava si rănita
Si nu esti, Doamne Sfinte, nicaieri.
Am ostenit, o, Doamne,
Te-am asteptat si Te-am strigat mereu
Si chiar de-mi mai întinzi acum o mana
Am ostenit de moarte, Domnul meu...
Am obosit, Părinte, de-atîta rautate
Simt cum puterea vietii se duce tot mai mult,
Si-aștept odihna care o voi primi Acasă
Cînd voi lăsa si truda, si-al lacrimei tumult…
Abia mai pot, o, Doamne, sa urc cararea vietii,
Tragîndu-i după mine pe-ai mei pe calea Ta,
Dar vreau să-i duc cu mine, cu toată greutatea,
Căci despărțirea noastră ar fi cu mult mai grea…
Si simt în mine dorul să zbor spre Cerul Slavei
Descatușat de lutul în care m-ai sadit,
S-ajung la Tine, Doamne, în cea mai mare graba,
Si prabusit, Iisuse, sa-Ți spun: Am ostenit...
|