[vsovivi]

Păi uite fenomenul.

Părintele Argatu se temea pentru sufletul credincioasei Ileana și a cerut dovezi și semne de la Dumnezeu ca să știe... și a apărut un înger în alb care îi poruncea lui și care după ce l-a făcut să creadă că e trimis de Creatorul s-a dat însuși Creatorul zicând el „să fie lumină” ca și cum ar fi el Domnul Iisus Hristos ca la sfârșit să zică el osânda celor ce se chinuiesc pentru... dar să revedem mărturisirea:

„-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:
-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!
-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?
-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi.Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.
Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.
După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!

(aici apare diavolul)

Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?
-Da. Am răspuns eu.
-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.
-Coboară! Mi-a poruncit.
-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.
-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:
-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:
-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!

(Iar de aici se vede cu părintele l-a crezut pe diavolul îmbrăcat în alb care l-a păcălit împreună cu sufletul ce s-a arătat a fi credincioasa Ileana, și apoi justifica aceasta)

Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta.”

...........................

Dar cînd anume nu-l ascultase credincioasa pe părinte? Și cine era îngerul fără nume care își permitea să poruncească părintelui și să osândească și să justifice el judecățile Domnului?

Practic pentru că n-a crezut părintele Argatu, l-a amăgit satana...

Păi nu e clar că mătușa Ileana l-a rugat să o împace cu mama ei, ca să nu mai aibă supărare pe ea că n-a ascultat-o, și pentru asta l-a rugat pe părinte și nu s-a lepădat și l-a ascultat căci l-a rugat și nu l-a părăsit? Deci nu se vede că ea nu a ajuns lângă maica sa? Deci nu vă dă de gândit că nu era între ceilalți stiliști care se lepădaseră de credință?

Și ce a vrut să întineze îngerul mincinos:

-haina albă,
-lumina,
-împărtășania și validitatea iertării pe patul de moarte a credincioasei,
-să fure locul lui Dumnezeu Creatorul, Sfânta Treime împreună cu toți sfinții, poruncile, osîndirea, și mai ales să creeze iluzia că ar fi fost el Domnul Iisus Hristos... sau trimis de el...

Deci așa ne înșeală! Dacă ne îndoim... așa cum l-a înșelat pe părintele Argatu...
Căci acela e diavolul mincinos.

Auzi acolo, un tânăr îmbrăcat în alb...

Păi așa se purtaseră arhanghelii? Așa se purtaseră îngerii îmbrăcați în alb la înviere?

Nu se vede diferența?

Sau oare oricine se îmbracă în alb e demn de crezare?