[I.Calin]

Gleb veni de la muncă (lucra la un joagăr), se spălă pe ochi, își schimbă hainele… De cinat însă, nu stătu să cineze: ieși afară, la cei ce se adunaseră în fața casei.
Își aprinseră câte-o o țigară, discutară de una, de alta… Numai de Juravliov nu aduseră vorba. Pe urmă Gleb aruncă o privire spre căsuța babei Agafia și-ntrebă:
- Zi, are oaspeți bătrâna?
- Ditamai candidații!
- Candidați? se miră Gleb. Oho! Ăstora nu-I chiar așa ușor să le vii de hac!
Oamenii râseră dându-și coate: câte unuia, adică, nu i-o fi ușor să o facă, altuia, dimpotrivă, s-ar putea să-i fie foarte ușor. Și se tot uitară nerăbdători la Gleb.
- Hai să ne abatem oleacă pe la candidați, le propuse el cu modestie.
Gleb mergea mai în față. Pășea calm, cu mâinile în buzunare, și se uita printre gene la căsuța babei Agafia, care adăpostea acum doi candidați în științe. Părea că-I urmat de o escortă. Cam așa îl însoțește lumea pe câte un bătăuș căruia I s-a dus vestea, atunci când în cartierul locuit de tabăra adversă apare vreun rival plin de îndrăzneală al celui dintâi.
În drumul lor, oamenii nu se prea îndemnară la vorbă.
- În ce domeniu sunt ăștia candidați? îi întrebă la un moment dat Gleb.
- Care le e specialitatea, vrei să spui? A zis băbuța doar atât, că ar fi candidați. Și el, și nevastă-sa.
- Păi, unii sunt candidați în științe tehncie, alții în de toate – ăia se ocupă mai mult de barbologie.
- Kostea știu că era tare la matematică, își aminti unul, care fusese coleg cu candidatul. Lua numai note mari.
De felul lui, Gleb Kapustin era dintr-un sat vecin, de aceea oamenilor de vază din Novaia nu le știa rostul.
- Om vedea, om vedea, făcu el într-o doară. Candidați dintr-ăștia sunt cât frunză și iarbă.
- Cică ar fi venit cu taxiul.
- Păi, ca să arate și el cine este! râse ironic Gleb.