[I.Calin]

Candidatul râse. O făcu însă numai el… Și se simți stingherit. O strigă pe nevastă-sa:
- Valia, ia vino-ncoace… purtăm aici o discuție cam ciudată.
Valia veni și ea la masă, dar Juravliov se simți stingherit în continuare, căci sătenii rămăseseră cu ochii la el, așteptându-l să răspundă la întrebare.
- Hai să stabilim un lucru, zise el atunci pe un ton serios. Care este, mai întâi, subiectul discuției noastre?
- Am înțeles. A doua întrebare: cum priviți dvs. Personal problema șamanismului în unele regiuni din Nord?
De data asta, râseră amândoi candidații. Gleb Japustin zâmbi și el. Aștepyă cu răbdare, ca ei să se potolească.
- Desigur, am putea să ne prefacem că o asemenea problemă nu există. Și-atunci aș râde și eu împreună cu dvs. Gleb zâmbi cu îngăduință. Un zâmbet aparte îi adresă soției candidatului, candidat și ea. Totuși asta n-ar însemna că problema ca atare nu există. Nu-i așa?
- Dumneata vorbești serios? Îl întrebă Valia.
- Cu voia dumneavoastră. Gleb se ridică de pe scaun și-I făcu o scurtă plecăciune. Și se aprinse la obraz. Firește nu-i vorba de-o problemă cu aspect global, totuși, din punctul de vedere al ăstora, care suntem, ar fi foarte interesant să o cunoaștem mai îndeaproape.
- Care-i problema, omule? exclamă candidatul.
- Părerea ta despre șamanism. Fără să vrea, Valia râse din nou. Îndată, își dădu seama și-I spuse lui Gleb: Scuză-mă, te rog.
- Nu-i nimic, făcu Gleb. Am impresia că problema asta nu se încadrează în specialitatea dvs.
- Da’ nu există, frate, o asemenea problemă! izbucni din nou candidatul. Și făcu foarte rău. N-ar fi trebuit să o facă.
Acum râse și Gleb.
- Mă rog, de unde nu-i, vorba ceea: nici Dumnezeu nu cere.
Cei de față nu-l slăbeau din ochi pe candidat.
- Ia-mi, adică, Doamne, ce nu-mi trebuie, continuă Gleb. Problema nu există și totuși ăștia… mâna îi schiță în aer ceva neeslușit… ăștia țopăie întruna, își sună zurgălăii… Nu-i așa? Dar dacă vrei… Gleb repetă: dacă vrei, dumnealor parcă nici nu ar exista. Nu? Căci în cazul când… Mă rog! Încă o întrebare: ce credeți dumneavoastră despre faptul că Luna ar fi și ea un produs al rațiunii?
Candidatul îl privi tăcut. Gleb continuă:
- După cum știm, unii savanți au emis ipoteza că Luna s-ar afla pe-o orbită artificială și că în interiorul ei s-ar afla ființe înzestratecu rațiune…
- Ei și? zise candidatul. Ce-i cu asta?
- Unde vă sunt calculele traiectoriilor naturale? Și, în general, la ce poate fi aplicată întreaga știință cosmică?
Sătenii îl ascultau pe Gleb cu multă atenție.