- Admițând faptul că omenirea va vizita din ce în ce mai des vecina asta a noastră din spațiul cosmic, putem admite și faptul că într-o bună zi acele ființe raționale nu se vor mai putea abține și vor ieși la suprafață. Am fi noi oare suficient de pregătiți să ne înțelegem unii cu alții?
- Cui adresezi dumneata întrebarea?
- Dumneavoastră gânditorilor?
- Da’ dumneata ai fi pregătit?
- Noi, ăștia, nu suntem gânditori, n-avem leafa dvs. Dar dacă vă interesează totuși cum gândesc provincialii, v-o pot spune cu plăcere. Să zicem că la suprafața lunii a ieșit în cele din urmă o ființă rațională. Ce credeți că ar trebuie să facem. Să lătrăm la ea? Să-i cântăm cucurigu?
Sătenii râseră, se foiră, apoi din nou își ațintiră privirile asupra lui Gleb.
- Va trebui totuși să ne înțelegem cumva unii cu alții, nu-i așa? dar cum? Gleb tăcu și-i ocoli pe toți cu o privire întrebătoare. Ei bine, eu propun ca omul să deseneze pe nisip schema sistemului nostru solar și să se înțeleagă cu celălalt prin semne: am venit, adică, de pe Pământ și, cu toate că port costumul ăsta de cosmomonaut, am și eu cap și sunt la rândul meu ființă rațională. Drept confirmare, ar putea sâ arate pe schemă unde locuiește celălalt: să arate adică spre el, apoi spre Lună. I-o treabă logică, nu-i așa? În felul ăsta, am stabili, deci, că suntem vecini. Dar numai atât. Abia de-aci încolo ar trebui să-I explic ființei aceleia după care legi am evoluat eu, înainte să ajung așa cum sunt astăzi…
- Ai dreptate, candidatul se mișcă și-I aruncă o privire neveste-si. Ar fi foarte interesant de aflat după care legi ai evoluat dumneata…
Nici asta n-ar fi trebuit să o spună, întrucât privirea lui semnificativă, adresată nevestii, Gleb i-o interceptă numaidecât. Interceptând-o, prinse aripi și zvâcni către înălțimi. Iar de acolo se năpusti în picaj asupra candidatului. (…)
- Vă îndemnați, care va să zică, soția să râdă și dumneaei? îl întrebă Gleb. Vocea îi rămăsese calmă, deși inima pesemne că-i bătea cu putere. Asta nu-i rău. Doar că mai întâi cred că ar trebui să ne deprindem cu cititul ziarelor. Nu? Ce ziceți? Treaba asta parcă n-ar strica nici candidaților în științe…
- Ia ascultă, nene…
- Lăsați că v-am ascultat destul. Am avut, ca să zic așa, toată plăcerea. Și tocmai de aceea, permiteți-mi să vă spun, domnule candidat, că titlul ăsta al dvs., nu-i ca un costum: l-ai cumpărat și gata, nu te mai doare capul.
- Costumul îl mai duci la curățat, pe câtă vreme titlul de candidat, odată ce am convenit că nu-i un costum oarecare, să știți că trebuie întreținut cum se cuvine.
__________________
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate, pentru fiecare zi și pentru moartea ce va veni, Te ascult, Doamne și nici măcar după ascultare, nu-mi da mie, ci numai după voia Ta, ajută-mi părtaș să fiu binecuvântărilor Tale, acum și întru împărăția Ta. Amin.
|