ȘTIRBÍRE s. 1. ciobire 2. tocire.
"
n-a socotit o stirbire"= n-a considerat o ciobire a Lui Dumnezeu, faptul ca Acesta s-a intrupat, prin El, deci nu S-a vazut ca o stirbitura(ciobitura) a Lui Dumnezeu, El fiind insusi Dumnezeu.
Citat:
|
În ce fel putea fi știrbită Dumnezeirea
|
vedeti inceputul versetului, "
care (adica Iisus) Dumnezeu fiind in chip", deci intruparea nu stirbeste Dumnezeirea.
Eu asa inteleg vorbele Apostolului Pavel, din Sf. Scriptura, nu si-au schimbat sensul, Bartolomeu Anania nu putea spune altceva decat Apostolul. Ii las si pe altii sa se pronunte.
Citat:
|
ori traducătorul ortodox folosește verbul cu alt sens decât cel din dicționarul limbii române
|
este exact sensul din dictionarul de sinonime al limbii romane :)