În prealabil postat de Scotland The Brave
Mantuitorul zice asa despre Legea: ,,Ați auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.".Uite cum o implinesti: ,,Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă".Nu a mai ramas doar comanda exterioara,acum se adauga transformarea interioara.Nu dupa roade ne va cunoaste? Nu este suficient sa nu ucizi fizic,nu trebuie sa ucizi nici din punct de vedere mental,furia,ura,fiind ucigase ale sufletului.Daca esti ucigas cum sa mai fii bland ca sa mostenesti Pamintul (Matei5:5) sau sa ai inima curata (Matei 5:8)ca sa-l vezi pe Dumnezeu? Deci nu doar porunca exterioara nu este ceruta(mergi acolo,nu face asta>asta este baza)ci mai ales transformarea interioara,care ne separa de farsei,de mormintele varuite.Eu cred ca putini realizeaza,in acest relativism infect in care ne balacim,ca nu se cere nimic mai putin decat ,,Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este"(Matei 5:48).Mantuitorul a spus asta.
Acestia sunt cei care sunt din Dumnezeu,ai lui Hristos.Apostolul Ioan a spus: ,,Știm că suntem din Dumnezeu și lumea întreagă zace sub puterea celui rău."(I Ioan 5:19).In lumea asta care zace sub puterea celui rau apostolul spune ca stie,nu ca banuieste,nu ca ar crede.Stie ca exista oamenii care sunt ai Celui de Sus.Intr-o lume a raului ei sunt ,,lumina lumii"(Matei 5:14).Intr-o Lume a raului,care ii batjocoreste si ii loveste fara mila,ei cauta desavirsirea dar nu oricum ci cu bucurie: ,,Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina."(I Ioan 1:4).Nu orice fel de bucurie ci una deplina.Aveti dvs acesta bucurie in voi?
Eu cred ca asta lipseste astazi crestinilor.BUCURIA vietii in Hristos.Cei de pe vremea martirilor mergeau cantand la moarte.Azi rigorismul si formalismul domina.Nu bucuria.Oamenii se chinuie,cauta,dar nu sunt bucurosi,le lipseste fericirea Credintei.Putini o au.Multi comit o eroare:inteleg bucuria prin prisma etaloanelor din prezent dar v-ati intrebat vreodata cum vedeau acest lucru cei din trecut?Din bucuria,puterea si increderea lor in Hristos li s-a tras taria Credintei in fata prigonirii.
Cum definiti bucuria crestina?Sunteti pe deplin bucurosi,asa cum spune Apostolul Ioan?Traiti acest sentiment?Daca nu,v-ati gandit ce lipseste?Ar fi multe de spus,foarte multe.Despre implinire,traire si bucurie.Si mai ales despre lipsa dragostei(I Corintei capitolul 13).Unde nu este dragoste reala,neprefacuta,sincera,pentru Dumnzeu si pentru aproape nu va fi nici bucurie.Va fi ce vreti,un simulacru comod pt constiinta dar nu traire in bucuria Credintei.Am ajuns oameni tristi cand Apostolul Pavel ne spune :,,Bucurați-vă pururea"(I Tesalonicieni 5:16).Est efectiv tragic.Am ajuns niste pesimisti,niste siprite polemice,dogmatice moarte,dar nu fericiti,nu plini de dragoste.
Unde este bucuria crestina? Nu teoretic,nu din carti,nu din auzite.Din practica,din viata noastra de zi cu zi.Uitati-va in jur,inclusiv aici pe forum.O vedeti?Sau vedeti cearta,polemici,ura,dispute,discutii lumesti,in care toti ne irosim crancen.In loc sa traim bucuria noi stigem Duhul prin lipsa a ceea ce ne-a cerut Hristos.Cine isi va face un dur si profund exament al constiintei poate va gasi exact acesta lipsa.Sau poate toti o traiesc,pe deplin(Apostolii nu cer mai putin si nici Hristos)si eu sunt singurul cu grave probleme.Ce bine ar fi sa fie asa.
Imi asum tot ce am scris si sunt gata sa suport orice critici.Au fost doar ganduri care m-au tot framintat recent.Daca tot ce ati facut pana acum nu v-a adus acesta bucurie deplina,de care vorbesc apostolii,atunci este cazul sa analizeze fiecare ce nu este bine in ceea ce face.Nu uitati ca nimeni nu stie cand ii va veni clipa plecarii.Imi cer scuze daca am suparat cu tonul meu.
|