Citat:
|
În prealabil postat de ionita
Doamne ajuta!
Doresc sa mentionez ca sunt destul de tanara(19 ani)!!cu toate acestea ma tem destul de tare de pasul casatoriei si mai nou ma tot intrebam dece? asa ca m-am gandit ca poate exista persoane, care au facut deja acest pas important in viata fecaruia ditre noi si pot sa imi explice si mie ce presupune casatoria! poate cu timpul voi reusi sa trec peste aceasa temere a mea!
Insa este un lucru ciudat in toata chestia asta imi doresc tare mult copilasi, pe care sa-i cresc c frca de Dumnezeu si in spirit ortodox (atfel decat am fost eu educata de prea-iubitii mei parinti).
Va rog tare mult sa imi explicati si mie ce inseamna,din punt de vedere crestinesc, a fi casatorit si a duce o viata, de familie.
Maica Domnului sa fie cu fiecare din voi si sa va bucure inimile!
Doamne ajuta!
|
revin.
ti-am citit o postare intr-un alt loc. si-mi dau seama ca tu n-ai nevoie de sfaturi in ceea ce priveste regulile dupa care sa te ghidezi in casnicie. vad ca ai ceva cunostinte chiar de la scoala si e imbucurator. tu de fapt vrei sa sti cum e casnicia insasi. ce leaga doi oameni, ce-i desparte, cum pot trece peste probleme, cum se iubesc, cum se cearta, cum se rabda... cred ca esti constienta ca nimeni nu-ti poate spune reteta perfecta. of! mi-e greu sa-ti povestesc despre luminita mea. am cunoscut-o cand avea 15 ani. eu aveam 18. ce pot sa-ti spun? cred ca ne-a unit mereu comunicarea. am trecut prin multe situatii, am avut de infruntat multe obstacole, multe ispite... insa mereu am stiut sa comunicam. abia cand am pierdut-o, am stiut ce inseamna sa fii acelasi trup. pentru ca a murit jumatate din mine odata cu ea. atunci am realizat ce pierd cei care se cearta din nimicuri, cei care divorteaza din motive banale, distrugandu-se atat pe ei cat si pe copiii lor. atunci, in anii ei de suferinta, am invatat sa iubesc, chiar dupa mai multi ani petrecuti impreuna, sa gasesc noi intelesuri pentru verbul a iubi, am invatat sa ma jertfesc pentru ca durerea ei o simteam ca si cum ar fi fost a mea si nu puteam avea pace pana n/o stiam bine. si-mi pare rau ca nu am fost vrednic s-o tin langa mine. stiu ca Maicuta Domnului a avut nevoie de ea acolo sus. pentru ca era un suflet extraordinar. nu vreau sa te intristez insa as vrea sa intelegi ce inseamna sa pretuiesti pe cel de langa tine si sa-I multumesti Domnului in fiecare zi ca ti l-a dat. evident ca simtirea aceasta trebuie sa fie reciproca. rabdare, comunicare, respect, iubire... si cu siguranta mai sunt. nici nu conteaza ordinea.
am ceva prieteni aflati in curs de divort... mi-e mila de ei si-mi vine sa-i iau la palme si sa le strig din toata inima mea "treziti-va!". pentru ei, pentru copiii lor... nu pot sa inteleg ce intervine pe parcurs intre doi oameni ca sa poata sa-i sminteasca in halul in care ajung sa se urasca.
desigur, trairea si experienta mea e una personala. si sunt constient ca nu pot cere nimanui sa ma inteleaga. insa mi-as dori sa am sansa lor... mi-as dori mai mult pentru ei...
cata vreme crezi, te rogi, te lupti si traiesti pentru familia ta cu siguranta ca ispitele vor fi depasite mai usor. o sa fie bine ionita. o sa fie bine.
Doamne ajuta!