[I.Calin]

În prealabil postat de Mihailc

Domnul a permis lămurirea unor probleme teologice atunci când a existat o situaţie de criză în Biserică. Până la crizele respective credinţa şi conţinuturile sale erau trăite în Biserică la modul existenţial şi autentic, fără atâta metadiscurs pe marginea ei. (...) niciodată Domnul nu ne-a revelat ceva ce putem să aflăm singuri, cu alte cuvinte iconomia divină nu funcţionează după principul "mură în gură". Dovadă sunt Sfânta Scriptură şi dogmele Bisericii (aici nu intră în discuţie teologumenele care n-au fost validate ca experienţă liturgică de către întreg corpul eclezial). Dacă era important ca noi să ştim ce şi cum e cu Cosmosul în care vieţuim o vreme, aveam cu siguranţă informaţii de primă mână încă din Evanghelii. Obsesia pentru "împăcarea raţiunii cu credinţa" a apărut după schismă, la catolici, şi a condus până la urmă la conflicte stupide şi divorţuri care au discreditat creştinismul şi a împins Occidentul într-o debandadă axiologică din care n-a mai ieşit nici până azi. Bisericile ortodoxe şi-au văzut de treaba lor, adică de problemele legate de Impărăţia cea veşnică, şi au păstrat, cel puţin o vreme, verticala spre Domnul, lăsând în seama laicilor să cerceteze şi să discute despre cele ale lumii acesteia.

Din categoria "punctului pe i". Bine spus.

Doamne ajută!