[dobrin7m]

În prealabil postat de George.m

"Pe cat de des spune crestinul rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, intr-atat de mult primeste harul Duhului Sfant, pace in suflet, luminarea mintii si putere sa duca lupta vietii. Aceasta Rugaciune nu o poate spune cineva daca nu are harul Duhului Sfant, caci cuvantul lui Dumnezeu ne incredinteaza ca nimeni nu poate numi pe Iisus Hristos Domn si Dumnezeu, fara numai in Duhul Sfant (1 Corinteni, 12,3).

Rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, ne ajuta mult sa reusim si noi sa avem inlauntrul nostru harul lui Dumnezeu lucrator si simtitor. Dimineata, cand ne trezim, impreuna cu rugaciunile diminetii, Imparate ceresc, Preasfanta Treime, Tatal nostru, sa spunem de multe ori si Rugaciunea aceasta, facand de fiecare data sfanta Cruce.

Cand ne vine o anumita ispita, cand ne vine in minte un gand rau, sa zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, ca sa fuga acest gand rau. Cand avem vreo suparare, vreo deznadejde, vreo greutate, numai ce spunem Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul cu smerenie, cu credinta, si vine imediat pacea in sufletul nostru.

Atunci cand e gata sa se faca sminteala, suparare, despartire sau vreo alta tulburare in familie, de indata sa zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, Doamne Iisuse Hristoase, lumineaza pe copiii nostri, Doamne, impaciueste-ne, si va veni harul, binecuvantarea si pacea.

Toti crestinii pe care i-am sfatuit sa spuna Rugaciunea, mai ales atunci cand apar greutati in familie, ne-au marturisit faptul ca prin Rugaciunea aceasta familia dobandeste pace, copiii se lumineaza, lumea din jur devine mai buna si se apropie de Hristos.

Plecand din Sfantul Munte, tineti acest lucru, daca vreti, ca un dar de mult pret: si incercati sa spuneti cat mai des: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul. Nu e nevoie sa fie cineva inchis in camera sa sau in vreo biserica. Si in automobilul pe care-l cnduce, si pe drumul pe care merge, si cand face vreo treaba, omul contemporan poate avea mintea sa la Dumnezeu si sa se roage: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul" (Gheron Gheorghie, Staretul Manastirii Grigoriu, Sf. Munte Athos).

Asa este, e adevarat. Te ajuta sa treci peste multe. Pe diavol il alunga. Ne ajuta, chiar daca nu am dobandit-o in inima, curgatoare singura, chiar daca nu am ajuns la cea mai inalta treapta a rugaciunii.

cele spuse de monahul fericit ca a gasit Rugaciunea lui Iisus ajungand la comuniunea cu Dumnezeu in inima sa, nu contrazice cu nimic cele spuse aici de Gheron Gheorghie. Personal eu, prin rugaciunea inimii am trecut prin multe ispite chiar daca nu am ajuns la treapta rugaciunii launtrice cu inima. Sunt pacatoasa, o recunosc si mai am mult de luptat. Nici nu cutez a ridica ochii spre Domnul sa cer asa ceva stiind cate pacate navalesc peste mine.
Chiar am citit deunazi "Mistica vederii lui Dumnezeu" in care se spunea ca unul din darurile de pret ale lui Dumnezeu este vederea pacatelor. Este extraordinar acest dar. in ziua in care am inceput sa vad pacatele mele, m-am ingrozit. De ce? Pentru ca desi eu incetasem sa mai fac pacate, spuneam eu, cel putin vazute fizic, in clipa in care am inceput sa le vad, am distins atat de multe pacate cu gandul incat am alergat la duhovnic ingrozita de ce descopeream.

Trebuie cu adevarat sa fii mereu cu mintea la Domnul, ca sa poti stopa pacatele gandului. Uite tu aici draga Geroge M analizeaza bine ce ai gandit cand ai postat si imposibil sa nu vezi pacatul facut.

Acum am scris spre lamurire, si cer iertare Domnului si voua ca si eu acum aici am facut un pacat.

Inchei cu un citat din aceasta carte " Mistica vederii lui Dumnezeu" :

"„Mă învinuiesc pe mine însumi de orice rău, pentru că nu găsesc în toată lumea un păcat pe care să nu-l fi făcut măcar printr-o atingere de o clipă a minţii mele.”
„Părinţii spuneau că a-ţi vedea păcatul este un mare dar al Cerului, mai mare decât vederea îngerilor. Şi eu, mulţi ani am fost orb duhovniceşte.”Arhim. Sofronie

Pana nu reusim sa iesim invingatori in lupta cu pacatul rugaciunea launtrica in inima nu o vom dobandi. In schimb ea ne va fi de ajutor toata viata. Domnul sa aiba mila de noi!