[MariS_]

Un ucenic il intreba, odata, pe avva al sau, batran si orb, cine in jurul cui se invarte, pamantul in jurul soarelui sau invers. Raspunse avva: - Dragul meu, tu nu stii ca toata creatia marturiseste pe Dumnezeu Cel Prea Inalt? - Ba da, stiu avvo, raspunse tanarul. - Da' nu numai ca Il marturiseste dar este ca si o evanghelie pururea deschisa, zise batranul. - Cum asa, intreba tanarul? - Pai, dragul meu, ea nu numai ca marturiseste dar ne si invata, la modul simbolic sau duhovnicesc, si despre cele spirituale sau duhovnicesti. - Nu inteleg, zise tanarul. - Pai, uite, zi-mi tu mie ce simbolizeaza pamantul, intreba batranul? - Cred ca lumea si oamenii, raspunse ucenicul. - Foarte bine, zise batranul orb. Dar cerul? - Pai ... pai, a, da, Imparatia lui Dumnezeu, zise tanarul dupa o mica ezitare. - Si mai bine, il incuraja avva. Da' stelele? - A, acuma e simplu, sunt sfintii si ingerii, spuse dintr-o rasuflare ucenicul. - Si Soarele, intreba batranul? - Pe Domnul si Mantuitorul nostru, raspunse tot mai bucuros ucenicul. - Dar Luna, intreba batranul? - Pe Maicuta Sfanta, raspunse nesigur si intrebator tanarul? - Da, pe Preasfanta Sa Maicuta, caci si ea primeste lumina tot de la Soarele nost', Iisus Hristos si ne vegheaza in intunerecul pacatelor noastre. Ei acum ai vazut cum ne invata pe noi toata creatia despre cele dumnezeiesti? Ai vazut "evanghelia" deschisa?
- Da, am vazut zise bucuros ucenicul dar cu o unda de duiosie in glas la gandul ca batranul "vedea" desi era orb, iar el era cel "orb" desi vedea. - Atunci spune tu cine ar fi mai nimerit sa se invarta si in jurul cui, intreba din nou batranul? - Acuma mi-e clar, avvo, e limpede ca lumea in jurul lui Dumnezeu si nu invers.
Iertare daca nu v-a placut povestea.
Har, smerenie si jertfa de sine.