Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
P.S. După atâtea divagații întrebarea mea rămâne fără răspuns.
|
Fara nici o divagatie, raspunsul la intrebarea ta e cuprins in acel text al Par. Staniloae.
Daca l-ai citi cu atentie ai sesiza ca Sf. Chiril al Ierusalimului si Sf.Maxim Marturisitorul dau o nuanta ambivalenta termenului kenoza, in dublu sens (paradoxal).
“Golirea” lui Dumnezeu-Cuvantul in firea omeneasca a atras-o si pe aceasta intr-o anumita smerenie, care n-ar fi avut loc fara asumarea ei in Ipostasul divin. Aceasta smerire e insa deosebita de “golirea” Fiului lui Dumnezeu.”
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca - pe cand intre puterile sufletului si trupului nostru exista o corespondenta, noi putandu-ne manifesta toate puterile sufletului prin trup -
in Iisus Hristos puterile dumnezeiesti sunt infinit prea mari, ca sa se poata manifesta toate prin trupul Lui.
Firea omeneasca, desi se pastreaza neschimbata si neconfundata in firea dumnezeiasca, e ca “o picatura de apa in oceanul mirului dumnezeiesc”.
“
Incepe sa se limpezeasca nedumerirea ta, ca de inteles deplin, doar after-life ?-
„De aceea e puțin contradictorie fraza. N-a socotit o știrbire a Dumnezeirii faptul că Se considera egal cu Dumnezeu [Tatăl], dar logic vorbind ar fi putut fi aceasta o știrbire din partea unei Persoane a Dumnezeirii? Logic (din punct de vedere omenesc) ar fi fost, să fie știrbită Dumnezeirea prin Întruparea (coborârea la rang de om) Lui; dar versetul în variantă ortodoxă nu despre Întrupare vorbește - în ciuda faptului că contextul despre asta spune”
Dublul sens al kenozei: 1. Hristos-Dumnezeu nu se rusineaza sa coboare in conditia de om si nu considera ca stirbeste cu ceva demnitatea Tatalui.
Hristos, care El Insusi este una din cele trei persoane ale Sf. Treimi, adica are chip, esenta dumnezeiasca, totusi nu a considerat ca „stirbeste reputatia” Tatalui cu care e de o fiinta, daca isi va da jos vesmantul de lumina si se va imbraca in zdrentele conditiei umane cazute.
2. Hristos-omul, Cel ce in firea lui umana limitata a pastrat intreaga fire divina necuprinsa este (meta-rational vorbind) ca si picatura de apa in care e cuprins un ocean de mir dumnezeiesc. In omul Hristos, e cuprins tot Necuprinsul. Cel Necuprins de intregul univers S-a lasat cuprins, "minimalizat", "esentializat" intr-o faptura umana.
Ceea ce in logica umana nu se poate admite, adica un ocean sa poata fi incapsulat intr-un strop, in supra-logica lui Dumnezeu e posibil si s-a intamplat prin Intrupare.
Prin urmare, picatura de apa (umanitatea Lui ) nu a socotit ca "face de rusine" oceanul de mir (firea dumnezeiasca) daca se considera egala cu el.
cam atat.