Ma iertati ca nu am mai revenit cu un raspuns,cum era frumos,insa n-am mai ajuns sa intru pe net in ultimele saptamani.
In weekendul respectiv am ajuns impreuna cu o familie (sot,sotie) si inca o prietena, la Manastirile Polovragi,la Frasinei,unde am petrecut doua zile pentru ca a fost si hramul de Sfanta Marie,apoi am vizitat si manastirea Curtea de Arges.
A fost o calatorie deosebita,incarcata si cu privelisti superbe si cu multa frumusete sufleteasca.La dus am mers pe transalpin,cel mai inalt drum din tara si am ajuns pe varful Parang,iar la intors am venit prin Arges.
Noptile le-am dormit la manastire si la Frasinei calugarii dadeau chiar si o masa.
La Polovragi am dormit doar noi in camera,insa la Frasinei am schimbat doua camere,iar in una din ele am stat cu foarte multe persoane,fiind cam 10 paturi acolo cred si se statea cate doua persoane in pat si asta pentru ca era foarte multa lume venita.Oameni veniti din toate colturile tarii,oameni care isi aveau duhovnicul acolo,oameni necajiti,bolnavi,disperati,oameni cu chinuri sufletesti felurite.
A fost chiar o experienta din care am avut multe de invatat...mai ales lectia smereniei,dar si a iubirii de aproape.
Chiar ma gandeam ca in general noi spunem ca suntem crestini,dar realmente nu ne apropiem frateste de semenii nostri,mereu pastram o distanta,iar cand aceasta se diminueaza,ne simtim agasati,amenintati,simtim nevoia sa ne retragem.
Mi-am adus aminte de timpurile in care predica Iisus si statea printre tot soiul de oameni,din toate categoriile sociale,cu felurite suferinte trupesti si sufletesti,cobora printre saraci,infometati,bolnavi,betivi,curvari,iubitori de arginti si ii iubea pe fiecare ca pe fratele sau,le aducea vindecarea trupului si sufletului.
Parintii care slujesc acolo sunt deasemenea deosebiti,plini de ravna,credinta,blandete.Cei care se ocupau de bucatarie si cazari nu mai stiau cum sa faca sa fie bine pentru toata lumea,sa nu lase pe nimeni nemancat sau vreun pelerin fara acoperis.
Maicutzele de la Polovragi au fost si ele tare dragutze,iar una din ele,saraca,se tot scuza ca nu e baia facuta prea grozav,ne-a intrebat daca suntem infometati si daca vrem sa mancam.
Seara cand am ajuns acolo am simtit ca pasesc intr-o alta lume,multa pace,liniste,se auzea doar fosnetul copacilor miscati de vant si glasul unei maicutze care canta pentru slujba de seara,de ai fi zis ca e glasul unui inger.
Sunt multe de povestit,insa nu vreau sa plictisesc pe nimeni,insa am zis totusi sa impartasesc si cu voi cateva impresii din aceasta calatorie.
Rugamintea pentru Prislop si alte circuite pe la manastirile din tara ramane valabila,dupa data de 3 septembrie.
|