[delia31]

În prealabil postat de MariS_

Un tanar il intreaba pe avva al sau, batran si orb, de ce se duce in sufletul sau asa mare lupta si de ce nu simte ca inainteza si el macar putin. Si avva ii raspunde: - du-te si inhama caii la caruta ca tre' sa mergem pana la schitul vecin. Dar avva scosese inainte, fara ca tanarul sa observe, oistea carutei si a pus-o in spate, ascunsa sub un coviltir. Tanarul, neexperimentat, lega cum se pricepu si el caii direct de caruta, apoi se urcara si o pornira la drum. Numai ca lipsind oistea caii trageau care incotro incat putin a fost sa nu se rastoarne in santul de langa drum. Atunci batranul spuse sa opreasca si-l intreba pe tanar ce se intampla. Tanarul nedumerit raspunse ca nu stie, dar simte ca lipseste ceva la caruta. Batranul zise - cauta sub coviltir si vezi ce lipseste. Cand se uita sub coviltir vazu crucea oisti, cea care lipsea carutei. Zise batranul - pune oistea la locul ei si apoi inhama din nou caii. Zis si facut apoi plecara din nou spre schit. De data asta caruta mergea drept si caii nu mai zdruncinau caruta, ba chiar pareau ca nici nu mai simt oboseala. Zise batranul - vezi, daca n-avea cruce caruta cum fiecare cal tragea in alta parte si zdruncinau si caruta, de puteau omori si pe netotul ce tinea haturile? Asa dragul meu, si sufletul are trei puteri: puterea ratiunii, puterea afectelor si puterea vointei, plus martorul pus de Dumnezeu in noi, constiinta. Dar in sufletul omului se duc doua mari batalii, una intre afecte si ratiune si alta intre vointa si constiinta. Doar crucea le impaca si le da o directie buna. Da' ce semnifica crucea, avvo? - intreba tanarul. Crucea, fiule, e sa te pui in slujba altora. Domnul Hristos, Mantuitorul nostru drag, S-a pus pe Sine in slujba tuturora si noi suntem datori sa facem la fel.
Iertare daca nu v-a placut.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS, multumesc mult. De bagat la cap si de coborat la inima!

In ton cu topicul dar si cu cealalta postare a ta, iti trimit si eu ceva.

"Cine L-a cunoscut pe Hristos, îşi caută crucea.
Asta pentru că te doare cumplit superficialitatea fiinţei tale: El dă nesfârşit, iar tu n-ai "spaţiu" pentru fericire.

El iartă, şi tu nu-ţi aminteşti păcatele. El vrea să se sălăşluiască în inima ta şi tu habar n-ai de propria inimă.
El vrea să intre în casa ta şi tu nu ştii pe unde ai rătăcit cheile.
Iată, a venit harul şi n-a avut unde să se aşeze în tine. A vrut Dumnezeu
să-ţi umple sufletul de viaţă, de dragoste, de mângâiere şi de odihnă, şi tocmai atunci sufletul tău e plecat "în străinătate" sau are chiriaşi care i-au plătit în avans şi nu poate să-i dea afară.... Ţi-ar da Dumnezeu fericire veşnică, dar n-are în ce să-ţi pună: toate vasele inimii sunt pline cu altceva...


N-ai altă soluţie decât crucea, răstignirea, răsturnarea tarabelor, gonirea cu biciul a negustorilor şi chiriaşilor din Templul inimii...

Trebuie să faci cu orice preţ loc în tine... Căuşurile palmelor sunt prea mici? Atunci să vină piroanele şi să le facă fără fund... E mintea prea ocupată cu închipuirile? Atunci aduceţi grebla de spini şi trageţi închipuirile afară ca pe nişte frunze moarte...

E inima prea strâmtă şi prea plină de iubirea de sine? Intre suliţa necazurilor, spargă şi coastele, curgă tot sângele egoismului, facă loc!

Numai durerea lărgeşte, înalţă, lăţeşte, adânceşte lăuntrul omului! Numai durerea puţinătăţii de suflet în faţa Jertfei lui Hristos, a miilor de răni din care curge noian de dragoste! Durerea sărăciei de minte şi de inimă, în faţa Luminii şi Fericirii!


Cine L-a întâlnit pe Iisus Hristos e lovit adânc, nesfârşit rănit lăuntric, de contrastul dintre bogăţia nepământeană a darului Său şi meschinăria şi sărăcia şi nimicnicia fiinţei care L-a aflat! Cine l-a întâlnit cu adevărat pe Hristos, înnebuneşte: ia crucea sa şi sparge tot în el, în viaţa lui, şi aruncă gunoiul pe fereastră... Nu va mai fi niciodată mulţumit, niciodată suficient de sărac, de umil, de flâmând şi însetat, de zdrobit şi de gol, ca să aibă Domnul destul loc în el..."

autor - un nebun pt. Hristos. anonim.