Noesis,da te cred,prima mea Biblie a fost si este sectara,intrucat pe vremea lui Ceausescu numai de aceasta se putea gasi,si aceasta fiind doar pe shest sau pe sub mana,cum mai zic altii,dar asta nu inseamna ca eu nu imi puneam foarte multe intrebari cu privire la icoane si mai multe altele,chiar de la varsta de 12 ani,insa incetul cu incetul,pe mine m-a luminat Dumnezeu la cap si am priceput prin rugaciune si cautari,cercetari si multe intrebari pe care mi le puneam eu zi de zi,sa ajung in final la concluzia ca,numai punand intrebari ca un copil(de ce e asa?si de ce nu este asa?)si fiind curioasa din fire ca unul dintre acestia mai mici,ajungeam sa cunosc si sa aflu raspunsurile de la Dumnezeu la intrebarile mele cotidiene vizavi de sensul existentei mele:de ce existam?,pt.ce existam?,care este scopul nostru pe acest pamant?de ce am venit?si incotro ne indreptam?daca ne indreptam undeva,in vreo directie anume,normal.Cand ma rugau sectantii sa trec la ei,sa vin la adunarile lor,sa particip cu ei,in comuniune fiind cu ei,ceva ma tragea inapoi,parca ma tragea atza in urma,si parca cineva sau ceva imi spunea ca nu este bine daca merg la ei,ca nu e bine de fac asa ceva,si anume sa frecventez lacasurile lor de cult,si cu cat se bagau mai mult in sufletul meu,cu atat retinerea mea si rezerva mea, vizavi de acestia,era mai mare,mai evidenta,mai clara si mai fatisa.Asa ca eu mi-am pus si inca mai continui sa imi pun intrebari referitoare la sensul existentei mele si al manturii mele dar si al altora,evident.Dar am ajuns la concluzia ca,cu cat cunosc mai multe,cu atat mai mica,infima si insignifianta ma simt in fata Divinitatii.Cat despre calea larga,sunt multi care o afla si care pasesc pe ea,iar vizavi de calea cea stramta si usa/poarta cea ingusta,prea putini sunt din cei care o afla,din nefericire.Asa ca, datori suntem noi unii fata de altii sa ne mai tragem uneori si de maneca,din cand in cand macar,iar atunci cand gresim noi sa nu ne suparam pe altii daca fac aceasta spre indreptarea noastra,sau chiar noi sa mai atragem atentia semenilor nostri cand gresesc sau se inseala,se amagesc ei insisi sau sunt amagiti de ceilalti,dar nu cu rautate sa le spunem unele ca acestea,nu cu mustrari,nici cu reprosuri,ci cu Duhul Blandetii,al bunatatii caci"vorba dulce,mult aduce"si vorba frumoasa cucereste mult mai mult decat jignirile,rautatile,insultele,reprosurile,ironiile ,acuzatiile,etc.,sietc.Asa ca nu cartuliile,brosurile,revistele,bibliile eretice(sectare)duc spre calea cea adevarata,insa depinde foarte mult si de noi sa le aratam ca exista diferente intre cele doua Biblii,cea Ortodoxa(cea adevarata)si cea sectara(eretica),chiar daca ei nu cred si nu recunosc unele ca acestea,este de datoria noastra sa ii atentionam intr-un fel sau altul,daruindu-le si noi la randul nostru o Sfanta Scriptura Ortodoxa,adica Una care este cea autentica,cea adevarata si cea mai credibila.Deci,in concluzie,este asa cum spuneam mai sus,intrucat iar ma repet,"gratuita este caderea,dar scumpa si costisitoare este mantuirea",dar nu este imposibila inaintea Lui Dumnezeu aceasta mantuire a noastra,a tuturor,doar ca noi trebuie sa lucram mai mult,sa ne straduim,sa ne dam silinta mai mult pt.aceasta,sa nu deznadajduim,sa nu ne descurajam si nici sa disperam,caci credinta unita cu smerenia,cu faptele bune(de milostenie)si cu stiinta sunt cele mai bune si adevarate surori.
|