Citat:
În prealabil postat de ioana_ema
Este credinta un dar al Duhului Sfant? Credinta se castiga putin cate putin sau exista dintru inceput? Astept pareri.
|
Ioana, la mine a venit brusc. A fost un fulger de lumina peste noaptea vietii mele de pana atunci. Am fost.. parte din anii mei, ateu...sau asa ceva..si credeam in dumnezeu..(o fi..n-o fi..nu eram sigura), ca intr-o forta vaga, impersonala,capricioasa, hazardanta. Credeam in bani, in mine,in prietenii mei, in relatiile mele, in esoterism, in stiinta, in fizica cuantica,in psihologie, si alte metode cu care omul cauta sa-si carpeasca amarata asta de viata.
Apoi, in urma unor serii de circumstante in viata mea...pierderi de toate felurile,deces, tradari,esecuri,dezamagiri pana la sange,etc..am ajuns sa-mi doresc moartea ca pe o mama. Tanjeam dupa ea ca dupa singura mea izbavire din infernul in care traiam, si pe care nu-l mai puteam indura.Si pentru ca moartea nu venea, m-am gandit s-o"ajut" sa vina, daca intelegi ce vreau sa zic.Insa inainte sa apuc sa trec la "fapta",a venit..in iadul meu..in loc de moarte..
Biruitorul mortii. Hristosul.
Pe care niciodata pana atunci nu L-am asociat cu Dumnezeu. Ma gandeam ca e o inventie religioasa, ca sa manipuleze masele si fraierii...
N-am crezut ca exista..cu adevarat, ca e Persoana, ca e Dumnezeu.Ca e Viu si contemporan cu mine.Ca m-a vazut si cunoscut in toti anii astia, cat am umblat teleleu...Si, Doamne, Dumnezeule, ca ma iubeste. Si ca e Bun. Singurul Bun din toate galaxiile si universurile si tot ce-o exista...Si Singurul care e pentru mine, si nu impotriva mea..
Deci,pentru mine,a fost suta la suta dar si har.Dar si har al Duhului Sfant.Pentru ca nu l-am meritat cu nimic.Pentru ca nici macar nu L-am chemat in rugaciune, cum sa te rogi cuiva in care nu crezi? Dar, marire Lui, se vede ca El crede...in noi :-).
Si apoi..presupun ca aceasta credinta primita ca dar, se solidifica, se intensifica..devine..nu stiu...devine tot mai mult o certitudine..ca o stanca..Este o relatie..cu...Dumnezeu, si ca toate relatiile,este mutuala, reciproca,si este dinamica..si nu statica..El iti zice ceva(prin scripturi, prin gura duhovnicului, a fratelui, a aproapelui,(caci poate vorbi prin oricine, daca inima ta doreste cu adevarat sa-L auda, sunt sfinti si proroci care ne spun ca au vorbit cu El..gura catre gura..) prin ganduri,prin circumstante,prin confirmari ale inimii...etc...tu aplici...vezi ca ..a avut dreptate..te bucuri...a mai crescut otzara credinta...Tu ii zici Lui...(asta e rugaciunea)...El raspunde uneori...uneori nu...:-)
Uneori esti pe langa, o dai in bara, iese rau, plangi..fugi iara la In El..in cazul meu, nu-L cunosteam,n-aveam educatie sau etica..crestina.. doar stiam ca-L cheama Isus Hristos..ca mi-a scapat viata,supranatural,ca are toata puterea peste draci.. si ca e bun..dar caile Lui, felul Lui de-a gandi, de-a actiona...de-a lucra...eram total pe langa...si numai El si cu mine stim de cate ori am dat-o in bara si m-am trezit cu capul prin ziduri...pentru ca vreau sa traiesc intr-un mod placut Lui, dar El e Dumnezeu, si Sfant..si fara greseala,si locuieste in locuri inalte..si sfintenie...(si, marire Lui..ca mai locuieste si in inimile zdrobite..si smerite) or eu sunt un om cu o fire pacatoasa, muritor, si foarte prost..Mandria, aroganta, atotsuficienta,frica, si alte pacate ce s-au lipit bine de mine in anii mei de paganism..m-au facut..prost..idiot...si uneori mi-e foarte greu sa-L percep...De aceea, o cerere constanta a mea catre El e intelepciunea..nu cea omeneasca, sau draceasca, ci aceea pe care numai El o poate da..
Dar nu conteaza atat caderile...cat sa stii ca te iubeste..si cata vreme inima ta e sincera inaintea Lui..cred ca te vei ridica...din nou...si din nou..
Pana la urma, am nadejdea asta..la Dumnezeu, fagaduita noua prin sf.ap Pavel: "Sint incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pina in ziua lui Isus Hristos."(Filipeni,1:6)
Doamne-ajuta!