[ioanna]

Astept si eu cu interes continuarea discutiei dintre domnii Anastasiu si Scotland the Brave legata de predestinare si mai ales concluziile. Am incercat sa inteleg si eu ce a dorit Calvin sa spuna prin predestinarea omului, cum poate fi aceasta posibila. Astfel eu inteleg ca intreaga creatie si destinul adamic sunt inglobate in Prezenta atotcunoascatoare a Lui Dumnezeu. El cunoaste din eternitate caderea lui Adam in pacat si pacatele semintiei omenesti, stie cum vor actiona oamenii atunci cand isi vor folosi liberul arbitru in diferite circumstante pamantesti, deci Dumnezeu cunoaste conduita peccabila a omului, destinul peccabil si destinul redemptor (mantuitor) al fiintelor omenesti (teza2 alegerea neconditionata). In acest sens, putem spune ca omul e predestinat din momentul in care se naste. Nu Dumnezeu il opreste pe om sa pacatuiasca, ci vointa umana, daca este indreptata spre nepacatuire, desi Prezenta atotcunoscatoare a Fiintei Divine stie dinainte de facerea omului daca va pacatui sau nu. Astfel Dumnezeu va fi iertator si ii va salva pe cei care-l aleg pe Hristos (teza.3 mantuirea speciala) si va fi drept cu cei care au o conduita peccabila , care aleg calea „pierzaniei”, pe acesta ii va condamna. Inainte de cadere, vointa umana tindea asimptotic catre vointa divina, insa dupa caderea omului in pacat s-a produs o rocada, omul fiind atras de planul simtual (teza1 totala neputinta), deci Dumnezeu , prin chemarea Duhului (teza4.harul irezistibil), ii alege pe cei al caror destin mantuitor il stia din eternitate.Harul il face pe credincios sa conlucreze cu vointa divina, fiinta umana se metamorfozeaza, iar chipul Lui Dumnezeu in om se reface. Dumnezeu este prezent in alegerile lor, iar in cazul in care vointa umana contravine planului divin se manifesta cenzura divina. Dumnezeu este prezent in alegerile lor, pune in miscare vointa umana, fara a dicta ce sa aleaga,dar ii ajuta sa aleaga, sa persevereze (teza.5 perseverarea sfintilor) pana la capat si sa-si implineasca destinul. Cam asa mi-am explicat eu "predestinarea calvina", insa astept varianta oficiala, corecta.

Pentru tema predestinarii mi se pare sugestiv textul talmudic.
Talmud Bavli, (Sanhedrin) situează Facerea (1:26) în contextul dialogului dintre Dumnezeu şi ierarhiile angelice.
După ce a hotărît crearea lui Adam, însă înainte de a-l crea, Dumnezeu creează un grup de îngeri slujitori, pe care îi consultă cu privire la facerea omului:
„Sînteţi de părere ‘să facem om după chipul şi asemănarea Noastră‘?“
Îngerii răspund printr-o întrebare:
„Suveran al lumii, care vor fi acţiunile omului?“
„Omul va săvîrşi lucrurile acestea şi lucrurile acestea.“, le răspunde Cel Sfînt.
Atunci îngerii citează Psalmi (8:4)
„Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?“
Nemulţumit, Elohiim îndreaptă spre îngeri degetul cel mic şi îi arde.
Lucrurile se repetă cu al doilea grup de îngeri slujitori, iar îngerii din al treilea grup declară cu supunere şi resemnare: „Suveran al lumii, oare ce au obţinut primii îngeri care au vorbit dinaintea ta? Lumea întreagă este a Ta: prin urmare, fă tot ceea ce doreşti în lumea Ta.“
Mai tîrziu, în vremea generaţiei Potopului şi în epoca Turnului Babel, cînd oamenii săvîrşeau multe acţiuni păcătoase, îngerii s-au adresat lui Dumnezeu: „Suveran al lumii, oare primii îngeri nu au avut dreptate?“
Drept răspuns, Elohiim citează Isaia (46:4):
„Pînă la bătrîneţea voastră, Eu sînt acelaşi, pînă la adîncile voastre cărunteţe, Eu vă voi ocroti.“