cristiboss 56: "Veilur a atins chiar o problema care ma doare si ma framanta, a neputintei noastre fata de cei necredinciosi".

Oare noua cati ani ne-au trebuit noua pana cand Dumnezeu S-a indurat de noi si ne-a dat credinta? La fel se intampla si cu altii, care si ei la randul lor au nevoie de timp pentru a fi "copti" sa primeasca credinta.

Am intrebat odata pe cineva, de ce nu primesc unii oameni credinta la fel ca cei care o au. Si raspunsul a fost, pentru a nu deveni habotnici. Deci daca omul nepregatit suficient primeste credinta, poate deveni habotnic si ca om al extremelor poate cadea prada diavolului. Nu stiu daca e corect acest rspuns, dar pe mine m-a linistit oarecum si de atunci prefer sa raspund la intrebari din partea celui interesat, decat sa incep eu sa-i tin "prelegeri", pe care acesta sa le respinga. Tentatia de a explica tot mai exista, dar de obicei nu e incununata de nici un succes.
Inainte de a raspunde acelor intrebari, Il roga pe Bunul Dumnezeu sa ma lumineze, pentru a da cel mai potrivit raspuns.

Iar cei, car resping orice e legat de credinta, se tem a face o schimbare in viata lor, caci credinta presupune o schimbare si atunci, tinand cu dintii de cele pe care le au si de care nu vor sa se lipseasca, prefera sa spuna: "NU, nu cred", sau " Nu, nu vreau sa stiu", si asta pentru ca inca nu a sosit si pentru ei clipa stabilita de Dumnezeu, in care sa-l primeasca pe Duhul Sfant si in care sa le cada pielitele de pe ochi. Este in final chestie de rabdare.