Citat:
|
În prealabil postat de jenica
Citat:
|
În prealabil postat de rebellu007
si ma doare chiar si atunci cand folosesc cuvantul "ceilalti" de parca i-as condamna. pentru ca stiu ca unii din ei pot fi, prin iconomia Domnului, mult mai departe ca mine in drumul spre mantuire chiar daca acum sunt in intuneric.
asta e jenica. o lupta-i viata deci te lupta.
multumesc de raspuns.
Maica Domnului sa te ocroteasca sub Sfant Acoperamantul Sau!
|
Da, din pacate este atat de adevarat, daca am avea acea sensibilitate duhovniceasca nu am mai folosi nici macar acest termen "ceilalti" dar vezi tu rebelule, oare care dintre noi se poate mandri ca a ajuns la acesta desavarsire? Cine cuteza sa spun eu NU judec?? Eu cred ca aceasta ravna a ta este DIN IUBIRE fata de semen. Trebuie mare grija rebelule, spunea bunul meu pr Antim: Nu face binele decat daca esti destul de intarit sa primesti si raul ce va urma.. Este mare intelepciune aici, intelepciune pe care din pacate eu Nu am urmat-o. Am cazut din mandrie, am pierdut pacea sufletului. Si ce imi foloseste acum ca am cucerit "lumea" daca am piedrut ce am avut mai de pret?? De aceea trebuie multa intelepciune, e drept mantuind te mantuiesti dar cu smerenie. Virtute ce mie imi lipseste cu desavarsire!!!. Daca am privi in jur cu ochiul inimii nu al ratiunii nu am mai spune, am obosit, sunt lovit, (cuvinte pe care le folosesc si eu adesea) ci ne-am ruga cu iubire fierbinte ca toti sa simita aceea Bucurie pe care inima noastra o simte. Scriu toate acestea nu numai pentru tine draga rebelule ci si pentru mine insumi..
Dumnezeule milostiv fii mie si ma fereste de mine insumi..
jenica |
jenica.
toti castigam si toti pierdem. din pacate ne grabim sa "cheltuim" tot ce agonisim. pierdem in cateva clipe ce am strans o perioada destul de mare. cat ai clipi esti la pamant. iti pierzi harul si cazi in deznadejde. nu e bine jenica. nu e bine. de ce? tocmai pentru ca atunci ar trebui sa ne dam seama cat de usor ne paraseste increderea in Dumnezeu si in iertarea Lui. tocmai atunci ar trebui sa ne intarim, sa mergem la duhovnic, sa ne spovedim si sa luptam. deznadejdea e cea mai parsiva arma a diavolului. daca parintii au puterea de a ierta de 70 de ori cate 7 (7 numarul infinitului) atunci de ce sa nu ne intarim si sa mergem cu smerenie la duhovnic, sa cadem in genunchi si sa ne plangem slabiciunile? important e sa ajungi acolo cand cazi si nu la deznadejde sau nepasare. o sa-ti spun o pilda din pateric. poate nu o reproduc corect si te rog sa ma ierti pt asta dar poate te ajuta.
o batrana in fata unei biserici plangea de se rupea camasa de pe ea. era sfarsita de atata plans. trecand pe acolo preotul si intreband/o care/i pricina pentru aceasta durere a ei, batrana ii raspunde: uite parinte, cred ca Dumnezeu a uitat de mine? cum asa? intreaba preotul. pai uitati sfintia voastra, sunt mai bine de 2 ani de cand nu am mai avut nici o ispita. si asta ma face sa cred ca Domnul a uitat de mine pacatoasa...
vezi tu jenica. tocmai prin ispite vrea Domnul sa ne intareasca. si noi? cadem in deznadejde in loc sa dam fuga la duhovnic si sa speram la marea milostivire a Mantuitorului.
suntem slabi si vrem sa dobandim totul dintr/o data. nu se poate. asa cum intram in apa, intai pana la glezne, apoi la genunchi, mai apoi la brau, la piept si dupa aceea invatam sa inotam, tot asa e si cu credinta. daca intram din prima pana la gat si peste cap, crezandu-ne cunoscatori, riscam sa ne inecam si sa ne smintim. ne trebuie un profesor de inot care sa ne tina de manutza si sa ne calauzeasca pasii prin apa. pentru ca nu vedem fundul ei si nu stim cand urmeaza o groapa... si cadem. daca e langa noi, ne prinde si ne scoate la suprafata, chiar daca/ti mai da si doua palme sa/ti revii. daca nu...
ai grija de tine.
Doamne ajuta!