[neica_nimeni_altul]

Lupta conceptuala dintre adeptii sistemului geocentric si adeptii heliocentrismului a fost de fapt lupta dintre aristotelieni si neo-platonicieni. Ironia suprema devine vizibila atunci cand ne dam seama ca, in termeni contemporani, aristotelienii au reprezentat constant linia de gandire rationala, fundamental materialista.

In schimb adeptii heliocentrismului au fost neo-platonici. Novara, profesorul lui Nikolaus Copernic, a fost un neo-platonic.
Copernic insusi a fost un neo-platonic inflacarat, ca si multi altii. Ce anume caracteriza gandirea neo-platonica?
Raspunsul este simplu: misticismul.

Gandirea neo-platonica era patrunsa de misticismul lui Platon, izvorat din cel al lui Pythagora: magia numerelor adica numerologia, animismul si credinta in metempsihoza adica reincarnare, credinta nestramutata intr-o constructie simpla, geometrica si armonica a Universului.

Gandirea moderna a preluat si perpetueaza ultimul concept, cel al unui Univers armonic, cu totii o facem, atunci cand vorbim despre Cosmos - care asta inseamna. Asadar, dupa cum singur declara, Copernic a pornit la demolarea Sistemului Geocentric deoarece nu corespundea conceptiilor neo-platonice. Spus in alti termeni, Sistemul Geocentric nu era suficient de ... ocult.

Asadar in acea mareata confruntare a ganditorilor, Sfanta Biserica a aparat linia gandirii logice, rationale iar Copernic si discipolii sai, au pornit la lupta si au atacat din cauze doctrinare, fundamentaliste, pentru a impune o conceptie profund mistica, in nici un caz nu ceea ce noi numim azi stiinta.

Poate unora asta le da de gandit.

In ultimele patru secole, perioada care ne-a oferit multe dar care a fost deschisa de neo-platonici, cu sau fara voia Dvs, a dominat tocmai directia aristoteliana, care se pare ca a ajuns intr-un impas. Ce intelepciune, ce fel de cunoastere este aceea care-si impune drept criteriu suprem indoiala, scepticismul, cu alte cuvinte necunoasterea ?

Stiinta actuala nu formeaza un tot inchegat, ba chiar acest tel a devenit imposibil. Nu fac nimanui caz pentru ca ar fi sau n-ar fi ateu. Eu insumi am fost. Insa argumentele prin care urcati actualul ansamblu de cunostinte, ca eu stiinta nu pot sa-i zic, pe un piedestal si va prosternati in fata ei ... in fata indoielii, a scepticismului absolutizat. Nu cumva este inchinare la un idol de tip nou ?