Citat:
|
Īn prealabil postat de rebellu007
din pacate pentru tine esti putin ratacita. tu doar crezi ca ai o parere despre ceea ce se intampla intr-o manastire. nu stiu de ce iti permiti sa faci remarci cand habar nu ai ce inseamna viata monahala. tu chiar crezi ca cine pacatuieste apoi fuge la manastire hop se si cheama calugar? mare inselare este in capul tau. stii tu ca intai trebuie sa fii acceptat? stii ca apoi stai ca frate in manastire mult timp fara sa ai obligatiile unui monah fata de Dumnezeu? stii ca in acest timp te spovedesti de mama focului? stii ca spovedania asta o faci in fata duhovnicului care, in timp, ajunge sa te cunoasca mai bine decat tine insuti? si mai stii ca nu ai cum sa minti chiar daca vorbele tale o fac? nu cred ca stii nimic din toate astea. iti spun eu ca duhovnicul nu te va tunde monah pana nu vei fi pregatit. spui ca monahii sunt lasi? tare as vrea sa te vad o luna (si sunt indulgent cand iti dau o luna) in manastire. ti-ar iesi pe nas "lasitatea" despre care vorbesti. revino-ti si gandeste-te ca fiecare da raspuns pentru ceea ce face. nu le mai purta de grija monahilor ci mai bine vezi-ti de calea ta. si fa experienta despre care iti vorbesc. du-te si traieste alaturi de monahii catva timp si apoi mai reflecteaza. ma doare ca iti arogi dreptul sa-i judeci pe cei slabi. de unde stii ca, ramanand in lume, nu va pierde, pe langa sufletul sau, si pe cel al mamei si al copilasului? toate se intampla cu iconomia lui Dumnezeu. si Dumnezeu, asa cum are grija de pasarile cerului, va avea grija de sufletul mamei si al copilasului pe care-l scoti in fata, acuzandu-l pe bietul pacatos. bine ca le stii tu pe toate... nu ma pot abtine sa nu-ti raspund. ai grija de tine mai mult. sunt revoltat si nu suparat pe tine. mai mult mi-e mila ca-ti incarci sufletul cu asa ceva. lasa-L pe Domnul sa judece. prin faptele noastre, chiar daca crestem copilasi si nu "dezertam" in manastire, nu suntem cu nimic mai prejos decat ei. sau poate tu esti perfecta si te crezi mai buna... eu unul ma feresc sa cred asta si te sfatuiesc si pe tine s-o faci pana nu e prea tarziu...
drumul spre iad e pavat cu intentii bune...
te rog sa ma ierti.
Doamne ajuta !
|
In sfarsit un raspuns pertinent la acest subiect intors pe toate fetele si anume anume: iesirea calugarului de sub ascultare. Nu mai speram ca vine cineva si exprima un punct de vedere sanatos. Incercarile multora au fost insuficiente. Glasurile celor, care se bucura din plin de aceasta viata, si care ,culmea, mai afirma si ca se lupta cu diavolul precum calugarii, sunt mult mai puternice. Ei sapa, cu sau fara stiinta sapa la radacina vietii de manastire, ca doar, doar va disparea. Presupun ca doar noul stil de viata al celui iesit din viata de calugarie, care a facut o impresie grozava prin libertatile pe care le ofera viata de mirean, poate duce la asa parere.
Viata e scurta si nu dupa mult timp vor realiza eroarea.