|
În prealabil postat de ory
rebellu007,cred ca in felul acesta putem continua la infinit si sa nu ajungem la nici un consens,nu cred ca am specificat faptul ca mi-am pierdut credinta,tocmai ca aceasta credinta nu are nimic in comun cu statutul monahal,care este un act personal al celor care o adopta.Si nu m-am smintit,nu asa consider eu ca ma port,ci mai degraba am picat putin cu picioarele pe pamant,sau am inceput sa privesc mai profund aceasta realitate.
Cred in Dumnezeu,cred in Pronia Sa,cred in minunatiile create de El,cred in adevarate principii revarsate pamantului prin ADEVARATA credinta,dar nu cred in fatarnicia si insensibilitatea care se autointituleaza de multe ori credinta.
Nu m-am smintit,ci poate doar m-am schimbat,sau am devenit eu insami,nu stiu,stiu doar ca in zilele noastre relatiile dintre oameni sunt frecvent periclitate de asa zisele legi religioase,care nu-s decat teorii concepute gresit ale neputintei noastre.
Te stimez pe tine,care ai trecut prin atatea incercari si ti-ai pastrat credinta,asa cum consideri ca aceasta face parte din viata si fiinta ta,insa,dupa cum ti-am spus atitidinea mea o consider mai degraba obiectiva decat lipsita de credinta,fiindca,pur si simplu nu ma pot minti pe mine,nici chiar printr-o propriuzisa credinta,ca lucrurile trebuiesc percepute altfel decat sunt,decat se arata.
Si de aceasta data,te rog eu sa ma ierti,daca consideri ca am intrat pe un teren neconform cu ceea ce ar dori ceilalti sa auda,efectiv nu pot sa gandesc cu alta minte mai mult decat cu a mea...bine-nteles in conformitate cu ceea ce am citit,simtit,cugetat si trait.
|