M-am gandit sa va impartasesc si voua ce mi s-a intamplat sambata, in statia de autobuz. Eu sunt mai aeriana din fire, nici nu stau sa observ prea mult oamenii din jurul meu, lucru care nu stiu cat de bine e, dar, in orice caz, m-a ferit de multe ispite. De data aceasta insa, o batranica ma bate pe umar: "Nu va suparati, fetita e oarba? Ca el e sigur orb." Habar nu aveam la cine se refera, cand mi-am amintit ca in fata mea, cam la doi metri, stiu ca vazusem un cuplu, un barbat si o femeie, iar barbatul avea in brate o fetita. Ma uit eu mai bine si, intr-adevar, barbatul avea ochelari de orb, iar fetita parea si ea oarba, dupa miscari. Insa toti trei erau foarte veseli, amandoi se jucau cu fetita, care gangurea... Babuta a inceput sa planga in statie, spunand ceva de genul:"Necazurile mele sunt incomparabile, astia au cu adevarat necazuri, iar eu pana in ziua de azi, ma tot credeam nenorocita, in loc sa ii multumesc lui Dumnezeu!" In lumina soarelui pe care nu il putea vedea, fetita gangurea fericita, iar parintii ei o inconjurau cu toata dragostea. Daca nu m-ar fi atentionat babuta, as fi crezut ca e o simpla scena de afectiune familiala, cand, de fapt, exprima bucuria vietii, multumire si impacare intr-o situatie in care multi ar fi cazut.
Adesea e bine sa te si uiti in ograda vecinului, ca sa iti dai seama pentru ce trebuie sa ii dai slava lui Dumnezeu.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|