dacă nu-i păcat să asculți această așa-zisă muzică, atunci poți ajunge până la a spune că nu-i păcat să înjuri, să asculți înjurături, vorbe nerușinate, cuvinte oribile, ritmuri animalice ...Nu duc decât către un singur punct...către uitarea de Dumnezeu, și afundarea într-o mocirlă de unde mai ieși doar când vei vedea că deja ți-a făcut rău...dacă vei vedea...
Aceste sunete morbide vin ca niște lovituri de ciocan peste biata minte rătăcită...Asemenea lipitorilor în căutare de sânge, îți vor suge treptat viața din tine...tot ce-i inocent...sufletul... Dacă pui la îndoială păcătoșenia aferentă acestei îmbâcsiri a creierului, a simțurilor, înseamnă că trebuie să te îndrepți degrabă către biserică... pentru că, tu, oaie rătăcită, orbită, robită de "plăcerile" lumești nu ai să-ți găsești niciodată liniștea în astfel de gunoaie îmbrăcate în pojghițe strălucitoare...
__________________
"Nimic nu urăște Dumnezeu atât de mult ca mândria. De aceea de la început Dumnezeu a făcut totul, ca să dezrădăcineze din sufletul omului acest păcat. De aceea am ajuns muritori, înconjurați de scârbe si de dureri [...] Așa e mândria. Nu numai că nu adaugă nimic bun vieții noastre, dar ne ia și ceea ce avem. Smerenia, dimpotrivă: nu numai că nu ne ia și ceea ce avem, dar ne adaugă și ceea ce nu avem" (Sf. Ioan Gură de Aur)
|