"Cum sa deosebim gandurile ce vin din afara de cele ce se nasc in inima noastra? Cel mai adesea patrunderea energiei dracesti este asa de subtire, incat o socotim ca parte din noi insine. Stiinta mostenita de la Parintii nostri ne ajuta, dar nu este de ajuns.
Nelinistea, tulburarea starnita de un gand in inima noastra este semn ca el vine de la vrasmasul. Aceasta este valabil mai ales pentru gandurile de hula. Daca nu ne indulcim de gandul din inima, daca nu ne place, este semn ca gandul nu este de la Dumnezeu, ci de la vrasmasul ce patrunde in noi".
"Este foarte greu de deosebit ce se naste in inima noastra, de inraurirea vrasmasului. Ajungem la aceasta treptat, prin nevointa, printr-o lupta impotriva patimilor pe care noi, fiii lui Adam, le purtam inlauntrul nostru.
Incepem astfel putin cate putin a deosebi, a simti ca un anume gand, o anumita miscare a sufletului nu este de la Dumnezeu, ci de la vrasmasul. Nu printr-o cugetare, ci printr-un simtamant, o intuitie imediata, cat se poate de subtire si greu de dovedit, care intotdeauna este urmarea a multi ani de nevointa.
Dupa Sfantul Isaac si dupa Parintele nostru Siluan, dreapta-osebire atarna si de felul cum Duhul Sfant lucreaza in inima, de experienta harului si a navalirilor dracesti pe care o avem. Imputinatatea sau pierderea harului este semn ca un gand vine de la vrasmasul. Dimpotriva, un gand vine de la Dumnezeu, de la un inger sau de la Sfantul Duh Insusi atunci cand ne umple de bucurie si ne aduce o pace cu totul aparte" (Arhimandritul Sofronie, Din Viata si din Duh).
|