Increderea si credinta pot fi sau nu pina la capat identice.
Increderea ar trebui sa aibe si suport real adica cei in care ai incredere sa merite increderea deci sa nu fie o incredere oarba -credulitate.
La fel si credinta una este credinta din convingere si alta este credinta bazata pe certitudine.
Increderea este deasemenea si o componenta a simtului inimii , poti sa nu cunosti un om dar sa simti pur si simplu ca ai incredere in el.
Acest simt al inimii laolalta cu alte simturi (pudoarea , respectul , etc) formeaza simtirea omului - cel care il face pe om sa fie simtitor si nu nesimtitor.
Insa un verset spune "Blestemat sa fie cel care se increde in oameni" .
Asta ce inseamna? ca automat trebuie sa nu avem incredere in nimeni sau intro anumita categorie de oameni cumva dupa un sablon al categoriilor dinainte stabilit?
Deci care este limita pina la care sa avem incredere in oameni?
|