Este poate si o frica a unui nou inceput, a unui drum necunoscut, a drumului spre pocainta. Mai este frica de a nu reusi sa te adaptezi si sa faci fata noului drum, care nu este usor de parcurs. Dar atunci cand ceea ce iti doresti sa realizezi, pui dragoste, multa dragoste, nimic nu-ti mai sta in cale si acea frica de inceput, dispare incet, incet, in locul ei venind rodul implinirii , satisfactia victoriei cu tine insuti. Incepem sa avem alte repere , iar cele din trecutul nostru, devin ridicole si fara de folos. Ma uit in urma si ma minunez de multe ori de schimbarea produsa cu mine insumi dandu-mi seama cati ani am irosit cu lucruri inutile si fara de folos, cat de cramponat eram de cele materiale. Poate si sant sigur ca nu sant nici la jumatatea drumului pe care mi l-am propus. Probabil si mai mult ca sigur la varsta care sant, nu voi reusi sa parcurg tot drumul, dar . . . .De asta imi este frica cel mai mult.
|