Citat:
În prealabil postat de antoniap
|
Din moment ce a fost o slujba de sfintire a unui lacas laic (
Consiliului Judetean Cluj), era firesc sa-i cheme pe ierarhii bisericilor din judetul Cluj, deci "pastorii" mirenilor , reprezentati pe plan administrativ de CJC. Mi s-ar fi parut hilar sa faca trei slujbe de sfintire, in trei zile diferite si cu trei participari diferite, doar pentru ca orgoliul unora sa nu tresara: „
vai, ne-am rugat cu ereticii”

fiecare s-a rugat "
pe limba lui",
trei ierurgii diferite, pentru acelasi obiectiv, nu o ierurgie comuna. Imi aduce aminte de festivitatea de inceput de an scolar. La mine venea un preot ortodox, dar si unul greco-catolic. Ar fi trebuit sa fie doua festivitati scolare, doar pentru ca nu care cumva sa auzim cuvintele rostite de un om ce apartine altei denominatiuni? Tatal Nostru l-am spus deodata; acuma sincer, n-am stat eu sa ascult ce spune cel de langa mine (Spirit sau Duh), doar rugaciunea e intima si personala, eu mi-am spus-o pe a mea, nu pe a lui. N-a spus unul dintre preoti la microfon rugaciunea, a spus doar "sa zicem un Tatal nostru" si fiecare elev a rostit rugaciunea pentru el. Conform
blogului Saccsiv ne-am afurist cu totii :) Probabil trebuia sa-i trag un cot zdravan greco-catolicului, sa plece naibii de la festivitatea scolara, pentru ca noi, ortodocsii, sa ne putem ruga. Data viitoare IPS Andreicut stie ce are de facut: box. Stau si ma intreb, cand se tine un moment de reculegere pentru victimele unei tragedii, iar in minutul acela de liniste, fiecare spune o rugaciune, ne-am afurisit, am cazut din har ca ne-am rugat cu ereticii?
(nu stiu cine scrie pe acel blog saccisv, care critica vehement acest eveniment al sfintirii CJC, dar are niste idei ...)