[cristiboss56]

În prealabil postat de Red_Rose

Salut tuturor!
De ceva luni urmaresc postarile voastre pe diferite teme, am stat deoparte gandindu-ma sa ma inscriu sau nu. Dar am facut-o intr-un final.
De ce am ales acest topic? pentru ca vreau sa zic si eu ceva legat de acest subiect al masturbarii, sa va cer sfaturi si poate sa-mi spuneti ce parere aveti despre situatia mea.

Despre ce e vorba: am 30 ani, nu sunt casatorita si ma confrunt cu aceasta patima. Sunt virgina si am dorit sa raman asa pana la casatorie, din considerente religioase. Nu am acceptat concubinajul, barbatii pe care i-am intalnit nu au priceput asta si in final s-au indepartat de mine pana la a se rupe legatura de prietenie definitiv. Si uite asa raman in final tot singura ... si uite-ma la 30 ani.

Dar corpul e revoltat tare in unele momente si in trecut am recurs la aceasta practica a masturbarii pt a ma descarca de presiune, era o chestie accidentala, dar pacatul era, lucru pe care il uram si care imi aducea rusine si scarba de mine insami, dar patima se repeta. Am reusit intr-un final sa ma spovedesc - acolo nu mai spun, alta rusime!! In fine, trec peste asta, si incep o noua viata. Greu dar m-am tinut. Am reusit cativa ANI sa ma tin tare pe pozitie, sa rezist.
Totul pana vara asta cand m-a lovit iar patima cu o violenta de nedescris incat am zis ca ori incep sa fac iar pt a ma descarca fizic, ori las incolo de principii ca nu mai tine asa si ma mut cu un barbat, ori ajung la nebuni ca nu mai suport...... Uneori ma intreb si eu in ce principii mai cred si pe unde sunt. Vara asta am cazut iar in patima masturbarii accidentale, care m-a eliberat de presiunea sexuala, ....
Acum am ajuns unde eram cu ani in urma: ma simt vinovata, scarbita de mine, rusinata fata de Dzeu, nici rugaciune nu mai pot sa fac ca lumea parca ca mi-e rusine de Dzeu, mi-e groaza sa dau ochii cu duhovnicul (care ma apreciaza mult), ..., i-am dezamagit pe toti. Ce-i de facut? ce sa fac? va rog.
Imi veti spune: rugaciune, stai departe de tentatii, control mintal al corpului, dar practica ma omoara.

Felicitari pentru curajul tau, de a-ti recunoaste deschis pacatul tau. Asta inseamna clar ca esti pe drumul cel bun. Atata sila ai adunat impotriva acestui pacat, incat cu siguranta vei iesi invingatoare si vrajmasul va fi invins. Lupta cu tine insati, cu propriul pacat, cu a ta cadere este formidabila si ar trebui sa fie pilda si pentru noi toti , in lupta continua cu ispitele si caderile noastre. Nu-ti dau nici un sfat, pentru ca sti foarte bine ce ai de facut, cale pe care trebuie sa mergi. Ai incredere in tine si in primul rand in Bunul Dumnezeu .