[MariS_]

La schitul unui batran avva s-au adunat odata mari invatati ca sa dezbata invatatura despre iubirea crestina. Si cum batranul nu avea decat o singura sala le-a pregatit-o pentru dezbatere. Dupa prima zi nu ajunsesera la niciun rezultat, fiecare avea alta metoda de cum trebuie aplicata iubirea crestina.Fiind iarna, binenteles batranul le facu un pic de foc si aprinse un bec, caci sala n-avea ferestre prea mari. A doua zi, insa, batranul nu mai facu focul in soba, ci doar aprinse inca un bec in sala. Rezultatul dezbaterii, nimic, nu se ajungea la intelegere si pace. Fiecare o tinea pe-a lui. A treia zi la fel doar ca avva mai aprinse si al treilea bec. Dardaiau de frig dar rezistau iar disputele pe marginea iubirii crestine cresteau in intensitate. Fiecare aducea citate care sa indreptateasca viziunea sa despre iubire. In ultima zi, insa, batranul facuse o schimbare: stinsese toate becurile si facuse un foc in sobita de duduia sala. Invatatii se adunara in sala semiobscura dar in loc de discursuri aprige si ironice la adresa conceptiei altora s-au lasat cuprinsi de binefacatoarea caldura ce emana din sobita inrosita. S-au strans cat mai aproape de ea, ba chiar se sprijineau unii pe altii, bucurandu-se ca niste copii de caldura, dupa ce atatea zile indurasera frigul. Aici se termina povestea. Iertare, da' nu are morala, doar o mica asemanare: sala aia parca seamana putin, putin cu forumul noastru.
Iertati-ma si pe mine, ma duc acu' sa sting becurile si sa aprind focul in sobita....
Har, smerenie si jertfa de sine.