[neica_nimeni_altul]

În lumina Revelaţiei divine, Sfântul Atanasie cel Mare porneşte de la Dumnezeu spre creaţie, adică de sus în jos, şi pune baza unei cosmologii unitare, care depăşeşte disocierea dintre lumea sensibilă şi lumea inteligibilă care a dominat gândirea greacă şi pe cea modernă, aşa cum am văzut mai sus: „Deci, Cuvântul Atotputernic, Atotdesăvârşit şi Sfânt al Tatălui sălăşluindu‑Se şi întinzând puterile Lui în toate şi pretutindeni şi luminând toate cele văzute şi nevăzute, le ţine şi le strânge, nelăsând nimic gol de puterea Lui şi dându‑le viaţă tuturor şi păzindu‑le pe toate împreună şi pe fiecare în parte şi nelăsând nimic gol de prezenţa Sa ... alcătuieşte o singură lume şi o unică ordine frumoasă şi armonioasă a ei, El Însuşi rămânând nemişcat, dar mişcându‑le pe toate, prin crearea şi orânduirea lor raţională, după bunăvoinţa Tatălui“.

Nota: observati si un alt citat din Sfântul Atanasie cel Mare: "Dar Pamantul nu sta pe el însusi, ci este întemeiat pe ape, si iarasii, este tinut la locul sau, fiind tintuit în centrul cosmosului ... muntii se înalta, marea se zbuciuma de valuri, vietuitoarele ei cresc, iar pamântul ramâne nemiscat ..."

...Care este concluzia? În prima parte a expunerii noastre, am pus în evidenţă două concepţii diferite despre lume, una scolastică, alta modernă, care au provocat conflictul dintre credinţă şi ştiinţă. Concepţia scolastică pune accentul pe caracterul imuabil şi absolut al Divinităţii şi trece cu vederea peste caracterul relativ, contingent al lumii fizice. Din această cauză, scolastica a pus în circulaţie sistemul geocentric, care pretinde că Soarele se mişcă în jurul Pământului. La polul opus, concepţia modernă pune accentul pe caracterul relativ şi contingent al lumii naturale, şi trece cu vederea peste caracterul imuabil şi absolut al Divinităţii. Datorită acestui fapt, Galilei a pus în circulaţie sistemul heliocentric, care consideră că Pământul se mişcă în jurul Soarelui.

Dacă interpretăm aceste două concepţii în lumina consideraţiilor atanasiene de mai sus, care spun că Logosul nu lasă nimic gol de prezenţa Lui, atunci descoperim că la baza confruntării dintre credinţă şi ştiinţă se află autonomia creaţiei care a eliminat Logosul etern din cuprinsul lumii naturale. Or, aşa cum am văzut, Logosul este Persoana divină Care rămâne atât transcendentă, cât şi imanentă creaţiei, pentru că Se mişcă rămânând nemişcată şi constituie inelul de legătură dinamică între lumea fizică şi cea metafizică, prin energiile necreate.

Pr. prof. dr. acad. Dumitru Popescu (1929-2010)
Text preluat din volumul „Hristos. Biserică. Misiune“, publicat recent în Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, martie 2011

Pentru cei care se fac ca nu inteleg despre ce este vorba, atrag atentia tuturor care se vor grabi sa conteste afirmatiile de mai sus, ca regretatul Dumitru Popescu este un Membru de onoare al Academiei Romane si Doctor honoris causa al mai multor Universitati,... asta apropo de cat de in "intuneric" si departe de "stiinta" se situeaza cei care considera "geocentrismul" o varianta plauzibila.