[dobrin7m]

Si pentru ca aproape toti nu avem curatenia sufletului deplina, si inca mai avem acolo inauntru rautati, mi-am amintit de o intamplare minunata povestita de un calugar athonit.
Un om a mers in Muntele Sfant cu gand sa traiasca si el precum calugarii sa ajunga sa se mantuie. dar ii era foarte greu sa faca ascultarile, ba nici canoanele nu le facea cum trebuie. Dim cauza aceasta a ramas doar frate pe langa manastire ajutand la munca pe calugari. Dar era nelipsit la liturghii si privegheri si asculta cu atentie. Si a auzit el ca spune in Scriptura : nu judecati ca sa nu fiti judecat. Si s-a gandit ca asta este nadejdea lui pen tru mantuire. Si niciodata nu a judecat pe nimeni.
A venit si vremea cand s-a dus la Domnul. Calugarii l-au inmormantat si la scurt timp unul din calugari a avut aceasta vedenie. Se facea ca a venit la el fratele ce murise si l-a intrebat: unde ai ajuns , ai ajuns intr-un loc mai bun? Si acela i-a raspuns:
cand am murit a venit la mine un inger si m-a luat si m-a dus la judecata. Si in drum am vazut multime de diavoli care strigau ca am facut cutare lucru rau si cutare lucru rau, si ingerul verifica pe catastif si zicea asa e, toate astea le-ai facut. trebuie sa te duc in iad mi-a zis. Si atunci eu i-am zis: uita-te acolo sa vezi, am judecat eu vreodata pe cineva? si a verificat si a vazut ca nu. Si mi-a spus: adevarat cel ce nu a judecat nu va fi judecat si asa am ajuns in rai.

de ce am povestit asta?
pentru ca daca nu putem sa fim curati in suflet si faptele noastre sa fie asemenea cu gandurile noastre, macar sa nu judecam. Ca daca nu putem sa punem nadejde de mantuire pe faptele noastre exterioare macar sa punem nadejde pe nejudecarea aproapelui.