"Rugaciunea mintii se face numai de catre cei ce au primit harul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa se faca cu gandul: sa o invat, sa o dobandesc, deoarece putem ajunge la o stare de egoism si mandrie (...). Un gand viclean: sunt sporit! - strica totul. Si cu ce sa ne mandrim? Nu avem nimic al nostru.
Sa va rugati fara sa alcatuiti in minte imagini. Sa nu vi-L inchipuiti pe Hristos. Parintii Bisericii staruiau asupra lipsei de imagine la vremea rugaciunii. Impreuna cu imaginea exista potentialul usoarei alunecari, caci intr-o imagine se prea poate sa intervina o alta imagine, posibil si cel viclean sa faca interventii - si asa pierdem harul !
Rugaciunea sa se faca inlauntru, cu mintea si nu cu buzele, pentru a nu lasa loc dezbinarii, separarii, iar mintea sa alerge incolo si incoace. Cu delicatete, sa ne ducem mintea la Hristos, zicand incet, incet: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma. Nimic altceva. Nimic!
Sa va indreptati spre Hristos in liniste, cu ochii deschisi, pentru a nu va primejdui din pricina fanteziilor si a altor amagiri, cu atentie si daruire" (Avva Porfirie Kavsokalivitul).
|