Doamne, cum sa nu avem curaj ! Frica este data de vrajmas, pentru a ne ingreuna drumul spre pocainta. Trebuie sa avem cutezanta, curaj, sa ne deschidem sufletele larg, mai ales cand ne spovedim. Sant pacate si mai mari decat masturbarea ! Cate poate sa-i auda urechea unui parinte ? Trebuie sa ne eliberam, sa ne curatim, sa ne usuram sufletele intinate. Oare credeti ca exista vreun sfant pe acest forum ? Curajul marturisirii pacatelor noastre vine tocmai din dragostea pentru Dumnezeu, din rabufnirea, revolta noastra interioara , din lupt cu noi insine. Cadem si ne ridicam si iar cadem si iar ne ridicam. Forta care ne ridica din nou este data tocmai din caderea noastra si tocmai aceasta forta ne va ajuta in cele din urma sa pasim plini de satisfactie pe drumul pocaintei. Uitati-va la un copil care invata sa mearga, cade , se ridica, este ajutat de parintii lui, iar cade, este ajutat din nou, pana cand va merge singur. Asa este si drumul nostru . . . . Un drum unic in frumusetea si splendoarea lui sfanta. Un drum sortit luminii vesnice !
|