[Profetul_getodac]

S-au scris multe pe tema acestei rugaciuni...atat de multe incat incet, incet, ne-am indepartat de adevar (in zilele noastre, din pacate, mai exista foarte putini lucratori adevarti ai rugaciunii lui Isus, iar acestia, in mai mare parte, calugari, nu sunt foarte tentati sa o discute cu mirenii).

Umile sfaturi pentru o practica corecta:
1. Repetitia in sine a cuvintelor: Doamne Isuse, etc., fara pregatirea indelungata pentru stabilizarea unei anumite stari interioare, nu este decat o simpla repetitie, de multe ori ducand la epuizare psihica si, evident, la abandonarea prematura a lucrarii.
Unul dintre ingredientele esentiale este "smerenia", cultivarea neincetata a acestei superbe stari stufletesti. Fara ea (smerenia), rugaciunea nu este decat o simpla "jappa" orientala.

2. Un alt element important, este lungimea rugaciunii. De obicei, debutantii, pornesc la drum prin rostirea unei variante mai scurte, capabile sa tina mintea lucratorului concentrata, impiedicand imprastirea datorita multelor cuvinte (Ex: "Doamne Isuse miluieste-ma" sau "Doamne Isuse ai mila" sau pur si simplu doar "Doamne Isuse")
La inceput mintea nefiind obisnuita cu aceasta lucrare are tendinta sa se imprastie rapid (capacitate de concentrare redusa).
Din acest motiv, la inceput, o varianta mai scurta a rugaciunii ajuta la stabilizarea treptata a unei anumite stari interioare (dulceata), capabile sa "momeasca" mintea cea zburdalnica spre interior. Prin natura ei, "mintea" este atrasa de obicei de experientele (cunoasterea) pe care cele 5 simturi ni le ofera (faimoasa cunoastere pe care stramosul nostru Adam a dorit-o cu atata putere:)

3. Iubirea/Credinta/devotiunea fata de Isus. "Dorinta" curata de a ne apropia de creator.
Acesta, ar trebui sa fie, de fapt, elementul numarul 1. Acesta este de fapt "combustibilul" care alimenteaza "vehiculul" care ne conduce spre Creator. Fara abandonarea voluntara, a propriei noastre persoane in mainile lui Dumnezeu, mintea nu poate gasi "drumul" spre inima. Vom continua sa ne miscam, fara sens, la suprafata, superficiala, a mintii (demonii sunt mari mesteri in sugerarea lucrurilor non-eterne).

4. Stabilirea unei regularitati in practicarea "treptata" a rugaciunii interioare. La inceput rugaciunea nu trebui rostita, din capul locului, de sute si mii de ori (mintea va abandona rapid lucrarea). totul trebuie inceput treptat, de obicei duhovnicul (care in prealabil v-a dat binecuvantarea pentru ea) va stabili un fel de "program de antrenament" (ex: la inceput 50 de repetitii, peste o perioada oarecare, cand el va considera necesar, 100 de repetitii, etc.)
ESTE DE O DEOSEBITA IMPORTANTA "CONTINUITATEA". Nu sariti peste nici o "sedinta" a rugaciunii launtrice (mintea este abila in a gasi motive: sunt obosit, maine fac mai multe repetitii, am intarziat la serviciu, etc.) Abandonarea se intaureaza treptat fara regularitate.

5. Concentrarea in zona inimii (am spus "zona" pentru ca unii lucratori simt rugaciunea "clar" in inima, altii intr-o zona mai extinsa, pantece, etc...) Aceasta etapa ar trebui practicata, insa, in stadii mai avansate ale lucrarii interioare ( nu la inceput). Cu siguranta, un bun duhovnic (el insusi lucrator al rugaciunii) va cunoaste momentul.

PS.
Respiratia, personal, nu cred ca trebuie sa ne preocupe. Este adevarat ca respiratia (controlata) poate ajuta la linistirea mintii, dar, cel putin la inceput nu este decat un "element" in plus, de natura sa transforme o tehnica ce se doreste a fi "simpla" in ceva mai complex.
Nu trebuie sa ne dam batuti cand rezultatele intarzie sa apara (nu simt nimic, nu percep nici o schimbare, etc.)
Fara lupta nu se obtine nimic, Dumnezeu recompenseaza "stradania", "lupta inversunata".

RUGACIUNEA LUI ISUS ESTE O ARMA REDUTABILA. DEMONII SE VOR TEME SI,EVENTUAL, VOR INCEPE SA-SI FACA SIMTITA PREZENTA (ganduri necurate, patimi de mult ingropate, etc.)