Se spune că toamna se destramă iubirile estivale intense, ardente, dar fără nicio șansă să reziste în timp. De-aia muzica autumnală este plină de melancolie dar și de realism existențial implicit: totul trece, inclusiv momentele privilegiate ale vieții, suntem pe un drum fără întoarcere spre moarte, ce-a trecut nu se mai întoarce oricât de revoltător e acest determinism al ireversibilului.
Iata o porție de melancolie în muzică și versuri interesante:
http://www.youtube.com/watch?v=s_tCbFRPKTE