Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Am citit ca sunt primite si faptele acestea, facute mai din sila, mai din mila...
|
Asa este.
Parintii nostri, preotii ne invata sa facem fapte bune oricum. Si au mare dreptate. Acest "sunt primite si faptele acestea" de fapt au intelesul ca ne ajuta ca in final sa trezim in noi constiinta buna, si gandurile bune iar in final sa putem face faptele bune din iubire nu din sila. De aceea si spun parintii nostri ca sunt primite. Ne imping spre o constiinta curata, spre ganduri curate si cu timpul omul cel mandru sau nemilos devine milos si smerit.
Iata aici am explicat mai pe indelete acest aspect semnalat de tine asa cum m-a invatat si pe mine un parinte bun:
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...ne-b1-p118.htm
Sa facem fapte bune sa curatam propriile pacate iar la final sa ajungem sa prisoseasca virtutea.
In exemplul dat de mine exista doua posibilitati: ori acel om ajunge in final si se indreapta, spaland pacatele ori nu si ajunge sa se piarda. In momentul faptuirii el face un bine dobandind un pacat prin gandurile sale.