Nu țineam morțiș, și nu știu despre ce dadaism sau vorbiri în limbi amintești, că eu aici am scris doar pe păsărește și pe românește, pentru cine are ureche formată ca să priceapă unde bat...
Dar unii din voi, vicleni și leneși, caută să ne întărâte unii împotriva altora, neștiind că nu celebritatea și impostura și fățărnicia o caut ci umilința... doar că n-o găsesc pe ea și nici ea pe mine, căci aia e înțelepciunea și nu se lasă păcălită, iar eu atunci găsesc doar mândria de după cortină, din spatele scenei cea plină cu artiști, căci dacă omul nu se umple de Dumnezeu atunci se umple de născoceli și scenarii și filme și tot felul de teatre cu beroi scrântiți ai tuturor poftelor răutății, plăcerile delicateresurilor. Și toate astea mă cheamă la dezmăț celebrusc.
Voi însă sunteți prea gLumeți ca să pricepeți rostul Cuvântului de care mă folosesc spre a încerca a pricepe ce vreau de fapt, măcar eu, căci încă nu știu
ce vreau cu viața mea, nu știu fiindcă-s prea mic și neștiutor ca un pui exact ca un pui de muscă bețivă, ca o mică drosofilă melano-gangster ce nu știe încotro să zboare ca să n-o ia pe ea alizeele și crivățurțurile austrului și ale celorlalte vânturi de apus în colimator.