[I.Calin]

În prealabil postat de Daniel_7

Daca mesajul meu a deranjat pe cineva,inteleg,insa scopul meu,acum si intotdeauna,de cand scriu aici ,a fost sa transmit ceva din ceea ce simt si din ceea ce cred.
Nu am gasit,spre surprinderea mea ,vre-un ecou,decat poate slabe incurajari ,cateodata.Nu m-am asteptat nici acum la raspunsuri favorabile,pur si simplu luati-l ca un strigat si atat...
Faptul ca argumentele voastre nu mi-au intors convingerile,si invers,strigatul meu nu il luati in serios,este inca o dovada ca acest forum este inutil.
Pentru ca nu e numai cazul meu,ci si a tuturor care au avut ceva serios de spus...Nu au convins si nici nu au fost convinsi de ceva...

Sper că nu te-ai supărat. Am citit în urmă cu ani un roman bun: "Numele trandafirului", Umberto Eco. Poate că l-ai citit. Dacă nu, ai putea să o faci, chiar nu este fără rost, eu am avut destul de multe de învățat atunci și mă refer, mai ales, la atitudinea personajului Jorge și acțiunile sale îndreptate împotriva celor pe care-i considera necreștini fiindcă își permiteau... să râdă, că doar n-om fi fiind maimuțe să ne hlizim. Vreau să spun că orice atitudine bună și orice faptă bună, supraexacerbate, riscă să se transforme, la un moment dat, în contrariile lor.

Să nu uităm, că opoziția dracului s-a născut față de un Dumnezeu al iubirii! Probabil, din prea multă lumină căreia acesta i-a schimbat rostul și esența pentru sine și în favoarea lui însuși... Și eu cred că din supraestimarea rolului său "indispensabil" întru "corecția" a ceea ce i s-a părut lui inadecvat și dăunător în creația divină. Paradoxal, nu-i așa?

Doamne ajută!