Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Nu cred că cineva e mai tare decât cel mai bun, cel puțin eu, dar ar trebui să fim mai toleranți cu restul și mai aspri cu noi înșine.
Daniel, eu mi-am cam desăvârșit în bună parte educația lumească, ca să zic așa, aș putea renunța la televizor (mă simt și eu asemenea lui Rafail Noica), dar te întreb, sincer, ceva: ar trebui să renunț cu totul la televizor pentru copiii mei? Totuși, e o modalitate de informare care poate fi ținută sub control cu un program zilnic de activități (auto)impus. (Am auzit tineri de liceu spunând că nu au timp să mai deschidă deloc televizorul din cauza temelor și a studiului).
Cât despre internet, chiar și un zidar (care se presupune că nu prea ar trebui "să navigheze") găsește informații utile profesiei sale.
Un exemplu: deși am Sfânta Scriptură în casă, crede-mă, că mi se pare mult mai util să consult Biblia Ortodoxă on line când am de căutat vreun text anume. La fel, DEX-ul on line, cu care i-am obișnuit și pe copiii mei etc. Crede-mă că timpul e foarte important pentru cel care caută o informație și net-ul ți-o poate oferi rapid și eficient.
De acord, omul este mult mai aproape de menirea sa când elimină aceste lucruri din viața sa. Dar nu va fi, din acest motiv, niciodată apropiat de semenii săi.
Alienare / înstrăinare față de propria menire și față de ceilalți există cu mult înaintea televizorului și a internetului (vorbesc filosofii existențialiști de ea, de la Kierkegaard încoace, problema a devenit din ce în ce mai persistentă în scrierile unora).
Lipsa de comuniune cu ceilalți se vădește și în epistolele Sf. Apostol Pavel, care nu o dată i-a îndemnat pe contemporanii săi la răbdare, iubire, înțelegere.
|
Ma tem de faptul ca ajung sa-mi "desavarsesc" si eu educatia in mod virtual.
Am crescut pe vremea comunismului, cand nu aveai distractori ca tv-ul si computerul si (nu ca sa ma laud, ci doar pt comparatie) uneori citeam uneori o carte zilnic.. Acum incerc din rasputeri sa-mi fac timp pt carti si cu greu reusesc. Cititul online este mai lent si obositor pntru ochi.. nu-l gasesc odihnitor si reconfortant.
Cat despre comuniunea pe care o gasesti pe net, este similara cu cea pe care o gasesti intr-o gara: esti singur in multime, ai ceva in comun (calatoria, eventual aceeasi destinatia), poti discuta, schimba informatii... dar mai mult nu exista.
Dar pe de alta parte, ma gandesc ca oamenii sunt destul de alienati si au nevoie si de acea comuniune imaginara. Dar nu le stiu pe toate, uneoriu ma gandesc ca daca omul se simte singur si fara ravna, poate ar trebui sa ramana cu singuratatea lui si sa-L caute pe Dumnezeu acolo (sa nu-si paraseasca "chilia", umbland trelea lelea la intruniri virtuale).