Cel zapacit de patima mandriei, pierde din vedere ca nu are nimic prin el insusi, ci a primit totul din mana lui Dumnezeu. Daca ar judeca limpede, nu L-ar uita pe Cel Bun, nu I-ar arata nerecunostinta, ci L-ar slavi in permanenta, I-ar multumi necontenit.
"E rusine sa se mandreasca cineva cu podoaba straina, dar e nebunia cea mai de pe urma sa se faleasca, prin inchipuirea de sine, cu darurile lui Dumnezeu. Faleste-te numai cu infaptuirile tale dinainte de nastere. caci cele de dupa nastere Dumnezeu ti le-a daruit, ca si nasterea insasi" (Sfantul Ioan Scararul, Scara dumnezeiescului urcus, Filocalia IX).
|