Cu intentia cea mai buna de care sunt in stare, iata iti spun deschis ce cred eu:
nu ratiunea te impiedica sa crezi in Dumnezeu, ci tocmai lipsa ori deficientele ratiunii (ca asa e ratiunea noastra omeneasca, mereu in suferinta si datornica Ratiunii...).
Cat despre celelalte lucruri de care vorbeai, eu zic deocamdata sa nu ne pripim si sa citim ceva mai rar, mai cu luare-aminte, cartile ziditoare de suflet (despre care pomeneai).
Apoi, daca nu prea calcam in Biserica la Sfintele Taine, de unde sa mai luam har? Ca doar nu creste in pom.
Si practica rugaciunii daca nu o deprindem cat de cat acolo, o farimitza ceva, de unde sa ne mai aducem aminte sau sa simtim ca mai e si Domnul cu noi in aceasta lume care tremura de rautate, de uitare si de alte metehne...
Uite, iti propun sa citesti, cand simti mahnire sau suparare, un psalm care simti ca te atrage si sa il inconjuri, inainte si dupa lectura, cu o rugaciune sau doua dintre cele care iti merg la suflet. Apoi vom mai vedea, poate misca ceva...
Iertare ca am indraznit ceva care suna ca un fel de sfat!...