“Un șef de cabinet îl oprește, scurt: – ”Mă rog, cine ești dumneata?” Și Nae se recomandă: – ”Eu sunt Nae – și, după un timp – …Ionescu.” – ”Nae Ionescu?” face șeful de cabinet nedumerit, numele nespunându-i nimic deosebit. ”Și ce doriți? Profesiunea dumneavoastră!” – ”Negustor, îi răspunde atunci Nae Ionescu. Negustor de cărți. Și când am vreme mai fac, așa, și pe profesorul universitar…”