[glykys]

În prealabil postat de Costica Dima

Va multumesc tuturor celor ce v-ati ostenit a raspunde intrebarii mele,pe care nu intamplator am pus-o. Sunt unu dintre cei fericiti ca si-au gasit sufletul pereche,este ceva deosebit,dar suntem fiecare dintre noi implicati intr-o relatie :eu sunt casatorit,dar nefericit,ea/sufletul meu pereche este divortata. Din scrierile religioase,o astfel de relatie nu este acceptata,fiind considerata un pacat. Un sfant parinte arhimandrit,Gherasim,de la manastirea Nicula ne-a dezvaluit aceasta taina, cu un har deosebit,fara a-l cunoaste personal,aflat in imparatia lui DUMNEZEU acum,trecut la cele vesnice la muntele Athos ne-a asigurat ca relatia noastra nu este un pacat si ca MARELE SI BUNUL DUMNEZEU ne-a unit in ceruri in urma rugaciunilor si binecuvantarii sfintiei sale. A mai beneficiat cineva de sfaturile si binecuvantarea parintelui arhimandrit Gherasim?
Daca cunoaste cineva cazuri similare sau poate detalia cumva exprimandu-si parerea in cunostinta de cauza,astept intrebari,opinii,pareri/sfaturi avizate.
DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE PE TOTI!

Eheee, candva am fost si eu indragostita si imi placeau si mie ideile astea romantice cu sufletul pereche si as fi subscris si eu in dreptul acelor puncte prin care se recunosc ... dar era o prapastie de netrecut intre noi doi si atunci m-am gandit eu ca e pacat sa se risipeasca atatea emotii, in conditia in care iubirea nu va putea fi materializata niciodata, si atunci am inceput sa ma rog pentru el, ca sa imi canalizez si eu sentimentele spre ceva folositor... si atunci am fost incercata cu tot felul de ispite si amagiri, am avut o perioada oribila, pe care am strabatut-o cu credinta luminand ca un far. Nimic din ce mi-am dorit eu nu s-a implinit, toate s-au spulberat, dar am invatat lucruri la care nici nu ma gandeam: valoarea rabdarii, a iertarii, a tariei si, pana la urma, a dragostei, care nu se regaseste in absolut nicio liniuta din postarea mentionata mai sus, cu sufletele pereche...

In ortodoxie, ca in tot crestinismul, scopul vietii nu e gasirea sufletului pereche, nu e implinirea personala, nu e fericirea pamanteasca; scopul vietii e mantuirea; mantuirea nu se castiga prin dobandirea /iubirea unui "suflet pereche". Indragosteala e un lucru teribil de frumos, poate ajuta la cladirea ta ca om, dar casatoria e o cruce - doi oameni care merg impreuna spre mantuire; e un mijloc de mantuire, nu e un scop in sine; copiii sunt un mijloc de mantuire, nu sunt doar pentru implinirea personala...

Iata un articol despre dragoste, al unui calugar de la man. Oasa, a circulat pe forum candva, e bun si pentru indragostiti si pentru cei mai putini indragostiti: http://www.formula-as.ro/2011/973/as...rea-oasa-13840


Si inca ceva, dincolo nu mai exista sot si sotie... Ce veti face atunci? Hristos spune asta clar:

Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare: „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.” Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş. Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. (Marcu 12:18-25)