"Semnele smeritei cugetari sunt: avand cineva toata virtutea trupeasca si sufleteasca, sa se socoteasca pe sine si mai dator lui Dumnezeu, ca unul ce a luat multe prin har, nevrednic fiind; iar daca i-ar veni vreo ispita de la draci sau de la oameni, sa se socoteasca pe sine vrednic de acestea si de altele mai multe, ca sa-si scada putin din datorie si sa afle la Judecata o usurare de muncile asteptate.
Fiindca atunci cand nu patimeste asa ceva, mult se necajeste si se nevoieste, cautand sa afle ceva prin care sa se sileasca pe sine. Iar cand dobandeste aceasta, iarasi se smereste, ca unul ce luand dar de la Dumnezeu si neputand afla ceva ca sa intoarca Facatorului de bine, ramane lucrand pururea, socotindu-se pe sine mai indatorat" (Petru Damaschinul, Invataturi duhovnicesti, Filocalia V).
|