Citat:
În prealabil postat de gdf-fdc
ascultarea pt ca faci voia celui de langa tine
|
Si eu spun ca este tot ascultarea. Daca nu te superi, da-mi voie sa argumentez eu aceasta alegere prin cuvantul Episcopului Andrei al Alba Iuliei din prefata cartii "Cuvantari duhovnicesti" ale Sfantului Teodor Suditul:
"Oamenii vremurilor actuale sunt în general neconformiști. Doritori
de a se elibera de orice încorsetare, adeseori depășesc măsura și, din dorința
de a deveni liberi, devin dea dreptul libertini. Socotind depășite raporturile
de ascultare și bună cuviință pe care tradiția religioasă le-a stabilit între
copii și părinți, între fiii duhovnicești și preoți, contemporanii noștri vor să
ne dea de înțeles că sunt emancipați de orice tutelă. Se înșală însă amarnic.
Avva Siluan, de la Sfântul Munte Athos, afirma, pe bună dreptate, că
cea mai mare pedeapsă pe care i-o poate da Dumnezeu omului este să-l lase
să facă de capul lui. Un savant afirmă că în codul nostru genetic este
înscrisă nevoia imperioasă de a sta sub ascultarea cuiva, de a avea un
mentor. Sunt doar două posibilități: ori rămânem sub ascultarea unui
părinte spiritual, și implicit sub ascultarea lui Dumnezeu, ori, fără a ne da
seama, ajungem sub ascultarea diavolului.
Domnul Iisus Hristos, având o dispută cu iudeii, le-a spus că numai
El le poate garanta libertatea. La obiecțiunea că ei niciodată n-au fost robii
nimănui, le răspunde: „oricine săvârșește păcatul este rob păcatului... voi
sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru...
Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei, si
veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi" (Ioan 8, 31, 34; 44).
"Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă și el: „trăiți ca oameni liberi, dar nu ca
și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății", (I Petru 2, 16).
Tradiția părinților Bisericii este unanimă în a ne sfătui să ne căutăm
un povățuitor duhovnicesc, un părinte spiritual, „înainte de toate, alege-ți...
potrivit cuvântului sfânt, ascultarea neprefăcută si desăvârșită; adică, caută
cu toată silința, să afli un povățuitor și un dascăl neamăgitor... Iar aflându-l
pe acesta si lipindu-te cu toată ființa de el, ca un fiu iubitor de părintele
adevărat, rămâi întreg în atârnare de poruncile lui, socotindu -l ca pe Hristos
însuși..." (Calist și Ignatie Xantopol, Filocalia 8, p. 32)."